Te iubesc- sunt un copil oprit din plâns
Și Te urăsc- sunt vântul cel nestăvilit
Zdrobindu-se de stânci!
Doamne, mi-ai dăruit lumina și veninul,
Căci pot zâmbi:
Sunt marea necuprinsă strălucind
apasă-ți palmele pe pieptul meu
și simte cum moare în mine
povara atingerii tale!
șoptește-mi un cuvânt;
pândește-mi o tresărire-
n-o vei afla...
pentru că nu l-am înțeles
și nici măcar n-am
Am împietrit la fereastră;
soarele fraged
răsare dintre blocuri umede-
icoană de înger urban,
puțin cam urâțel,
puțin cam prost pentru un înger…
Jură-mi, îngerul meu,
jură că nu o să mai
Încet mă trezesc și inspir
Un aer străin și amar-
E ca și cum nările ce-l sorb
N-ar mai fi ale mele.
Oare cât am dormit? Mă simt mizerabil:
Șiroaie, bale reci curg din mine-
Din fiecare por al
Îmi sfâșii venele
În hohotul asurzitor și deșucheat
Al gloatelor de muncitori
Întorși din turele de noapte.
Toți râd ca venele-mi sunt caraghioase
Atârnând așa, în dezordine,
Rupte în grabă,
Au sa vina si zile mai bune- mi-ai spus...
...O zi mai buna ca cea dinainte?
E ca si cum i-ai spune unei frunze:
\"Anul asta esti mai frumoasa!\".
Ca si cum am trai un carnaval de zile
Privind
MP