Poezie
fara titlu 2
1 min lectură·
Mediu
Îmi sfâșii venele
În hohotul asurzitor și deșucheat
Al gloatelor de muncitori
Întorși din turele de noapte.
Toți râd ca venele-mi sunt caraghioase
Atârnând așa, în dezordine,
Rupte în grabă, într-o clipă,
De teama clipei următoare.
Las sângele să curgă dureros
Jos, sub mine, deschid o mare-
E o mare a durerilor
Viitoare, trecute,
A viselor frumoase sau urâte,
După cum îți simțeam eu în somn
Pământul sub picioare.
Primește-mi nebunia,
Iubirea și lacrimile- primește-le pe toate!
Încheieturile-s așa fragile:
Probabil pe acolo pot evada cel mai ușor
Spre țara mea adevărată
Când îmi voi sfâșia venele-n spinii
Ruginiți ai Coroanei Regale
O ultimă dată.
țării mele din suflet
002125
0