Poezie
Muzei
1 min lectură·
Mediu
Tinut sterp, de monstri napadit
Al nimanui, un timp pierdut
In neguri, sufletul mi-e rupt
Ingenunchiat si umilit.
Ratacind, in spini si lava merg
Cenus’aud sub talpi.
Murmur de strigat in urechi imi suna,
Si temeri, si frici, inlauntru se aduna.
Tariile cerului se rup, soare apare
Zambet de bucurie, luminoasa cale.
O floare vad, sfioasa si mladie,
Aud si cant uitata melodie.
Speranta vie, ochi caprui
Te vad, iubesc, de drag fior
Cuprins ma las, topit de dor
Si rad, si’amar din suflet birui.
Lichara, tu muza-mi draga
Imi trebuiesti aproape,
Te simt, te strig, te-aud in ceruri
Alerg, si cad, si ma ridic din nou.
Nebun, cu tine’n gand visez
Petala dulce, amor timid,
In ochii tai, zambind ma pierd
Nevrand vreodat’ sa fiu gasit.
Coboara-ti inima asupra-mi
Un sens al noii vieti tu da-mi,
In ai diminetii albastri zori
Din nou sa te iubesc doresc.
002550
0