O zeamă de... cuvinte (37)

* Globalizarea scoate sârma ghimpată de pe fața Pământului și o dă la fier vechi. * Și clasicii au fost contemporani. Însă nu toți scriitorii contemporani vor deveni clasici. * Dragostea nu se cerșește la colț de stradă. Se vinde... * Dacă toți ar scrie bine, criticii ar fi șomeri (ar muri de foame). * Știința – cel mai valoros tezaur acumulat de omenire. * Melcul tot timpul stă închis în casă. * Moda trece, femeia rămâne… neschimbătoare. * Femeile sunt ca cetățile. Însă nu toate cad la primul asalt. * Omul are inimă, iar Þara – capitală. * Fața orașului – cartea de vizită a locatarilor. * Cultura poporului în transportul urban se vede. * Copiii-s ca aluatul din care părinții, dacă au cap, pot face din el bucate bune, și nu bune bucățele. * Terra e casa ta, omule. Deci, fii stăpân în ea și nu furul ei. * Prietenul omului – munca. Ea îl hrănește și material, și spiritual. * Gura n-are zi de odihnă. * Războaiele se nasc din lăcomie. * Inamicul numărul unu al poporului (omului) este maladia și nicidecum semenii de altă națiune. * Nu semănați violența de la micul ecran, că o să culegeți răul în lumea mare. * Și valorile se devalorizează. * Tot farmecul Naturii (Universului) constă în mișcare. * Farmacia vinde sănătate pe bani, iar Natura ți-o dă gratis. * Mulțumește-i Naturii că exiști pe fața lumii. * Viața-i ca ața. Se rupe atunci când nu dorești. * Viața-i scurtă. Grăbește-te s-o trăiești azi! Mâine poate fi târziu...