O zeamă de... cuvinte (21)

* Omul după scris se cunoaște. * Moartea e o nouă naștere. * Cărți rare – pietre scumpe. * Cartea e ca o femeie. Se dedă aceluia, care o dorește. * Nu numai oamenii schimbă cărțile, dar și cărțile schimbă oamenii. * Autorul moare, cartea rămâne. * Omul moare, dar cuvântul trăiește. * Unele cărți îți dau minte, iar altele îți fură timpul. * Scriitorul de viață-i fecundat. Apoi naște… o carte. * Limba se curăță de arhaisme ca marea de spumă. * Limba de Timp e periată. * Tezaurul Limbii de popor depinde. * Trăncănea din limbă la toate obiectele, dar amuți la orele de Limbă. * Picăturile sparg piatra, dar ploaia ba. * Fără ordine e dezordine. * Rațiunea trupul dirijează. * La nevoie omul prinde la minte. * Nemulțumirea spre progres duce. * Invențiile de viață sunt dictate. * Când îi faci omului bine – te uită, iar când îi faci vreun rău – te ține minte o viață întreagă. * Nu tu îi dictezi vieții, ci ea îți dictează. * Viața nu-i așa cum vrei tu, ci cum ea vrea. * Nu Timpul trece, ci noi ne trecem. * Nu noi ucidem Timpul, ci el ne omoară.