O zeamă de... cuvinte (20)

* Granița pe om în cușcă îl ține. * Pasărea în colivie, ca omul în țara în care hotarul cu sârmă ghimpată-i împrejmuit. * Iubire cu sila nu se face. * Dragostea răbdare, mângâiere cere. * Unii sunt prețuiți în timpul vieții. Alții – după moarte. * Omu-i ca o piesă. Ori stă, ori lucrează – totuna se uzează. * Sămânța Vieții divinitatea în lut a ascuns-o. * Ce se obține din greu – preț are. * Și Pământul se bronzează la Soare. * Cine ucide frica din sine, învinge. * Sorțile sunt diferite, iar sfârșitul – la fel. * Războiul cu jertfe se hrănește. * Pentru crainic gândesc alții. * Și cuvintele hipnotizează. * Egoismul pe om îl salvează. * Nu faceți din femei bărbați, că nu o să aveți urmași. * Pământul de boala Parkinson suferă. De aici și cutremurele. * Munții din pântecele Terrei au ieșit. * Am o lume de câștigat și o viață de pierdut. * Lupta Binelui cu Răul spre progres duce. * Rugăciunea – odă Zeului. * Capodoperele nu îmbătrânesc. * Și banul îți ridică dispoziția. Dacă-l ai. * Prețuiți poeții în timpul vieții. Și nu după moarte.