O zeamă de… cuvinte (2)

* Pământul e o filă, iar omul e creionul care lasă urme, bune și rele. * Există oameni care n-au conținut, dar au formă. Sunt și de acei care n-au formă, dar au conținut. Dar mai puțini sunt cei care au și conținut, și formă. * Imaginea învie pagina. * Lumea e mare, dar oameni buni sunt puțini. * Lumea e diversă, iar la nevoie găsești și oameni buni. * Viața e un pocal, din care beai și nu te saturi nici chiar atunci, când termini ultima picătură. * Plusul și minusul, frigul și căldura - doi rivali care ciclic și reciproc cedează podiumul. * Omenirea e datoare geniilor pentru progres. * Cartea e un izvor de cunoștințe, din care lumea mereu își potolește setea spirituală. * Oamenii în vârstă sunt piese lucrătoare în mașinăria societății, iar copiii – cele de rezervă. * Pământul e o minge, iar omul e fotbalistul care din greșeală, poate să-l scoată din orbită. * Femeia frumoasă e ca o floare. Are mulți admiratori. * La beție limba n-are frâu. * Ideea apare ca un fulger. Dacă n-o fixezi, dispare fără urmă. * Unii luptă pentru dreptate numai atunci, când sunt convinși că ea va fi de partea lor. * Viața din societate e ca și cea din junglă. * Sfătuiește-te cu nevasta, dar procedează invers și vei câștiga. * Viața-i un desiș prin care omul își face drum cu securea, spre lumină. * Opera de artă e admirată, iar realitatea – deseori ignorată (neobservată). * Un tablou în muzeu e admirat (cu plată) de mulți vizitatori, iar același tablou din natură (gratuit) e neobservat de majoritate. * Mulți văd, puțini observă. * Literele sunt cărămizile cuvântului (limbii). * Omul e ca o carte. Sunt cărți interesante și neinteresante. Cele interesante își găsesc mulți prieteni, deoarece din ele poți lua multe lucruri bune. Iar cărțile neinteresante n-au prieteni… Așa se întâmplă și cu oamenii. * Viața fiecărui om este o carte nescrisă.