Portile castelului se deschid puternic izbindu-se de zid
Cerul se intuneca si vantul bate din ce in ce mai tare
O liniste infioratoare se asterne in castel
Toata lumea e socata si asteapta sa
vinul sabiei, sangele dusmanului
fumul crud iesind din lesuri
fulgere de sabii lucind in noroi
reflectand o moarte salbatica
garzi de spade tremurand sub aur
suntem doar noi doi
amintiri de
dezlipit de marmura ma ridic si clipesc
de jur in prejur fraze de ceata
incarcat cu vitalitate
levitez din ce in ce mai mult
nu am mai trait de ceva vreme
Norul de ceata intunecat ataca
Starzile parfumate de ecoul ce-ti raspunde infricosat
Vantul cearta casele adormite
Lumina pielii tale imi face sange moale
Inghet de dor si astept
Stimulii
ura amara ma apasa pe umeri intunecandu-mi calea
gust de zahar otravit si gatul imi ia foc
carnea se topeste incet ca zapada arsa de soare
monstrul din centrul mintii se elibereaza
rezultate
vorbesc alta limba decat cea recomandata
incerc sa scap de lumina neagra ce ma ameteste
sunt urmarit de-o diaree verbala ce ma tot ajunge din urma
ma pierd in mintea mea otravita de atatea imagini
pacatul e vorba satanei
cea mai intunecata
si cea mai disperata
din coltul iadului
moartea este sfetnicul lui
soptind vorbe intunecate
tuturor muritorilor
luandu-le sufletele
Sunt alcatuit din praf de idei simple si putine minerale
stau si ma inec in propria-mi imaginatie
nu pot sa inot in idei complexate
ma deruteaza si ma asfixiaza
m-am suit pe un colac
MC