Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Demonul

1 min lectură·
Mediu
Portile castelului se deschid puternic izbindu-se de zid
Cerul se intuneca si vantul bate din ce in ce mai tare
O liniste infioratoare se asterne in castel
Toata lumea e socata si asteapta sa vada ce se apropie
Se aud tipete ingrozitoare
Oamenii incep sa cada loviti la pamant ca de fulger
Ultimului supravietuitor ii strapunge inima
Tinand-ul in sabie il arunca jos si ii taie capul
Lanturile ii atarna de armura patata de sange
Casca neagra ce-i acopera capul incoronata cu spini de otel
Pieptul ii e invelit cu o armura puternica impletita
cu solzi de dragon
O sabie lunga cat patru oameni ii doarme in teaca
Bratele puternice tatuate cu inscriptii magice
Doua lame lungi ii ies din spate
Ca niste aripi de metal
Putand sa zboare pana la cer
Se inalta si dispare in noapte.
012564
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
138
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Mihai Cosmin. “Demonul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-cosmin/poezie/63044/demonul

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@andrei-raduARAndrei Radu
Sa stii ca imi place mult Evul Mediu. Cu tot intunericul sau inerent. Acesta in schimb mi se pare un poem dark, gothic in care nu se petrece, nu te supara, nimic: portile se dechid izbindu-se de zid; linistea infioratoare; se strapunge o inima... Sunt descrieri grotesti, descrieri infioratoare, da...Dar unde e poematicul?
Si o recomandare: posteaza textele ceva mai dispersat in timp (unul la 2-3 ore, macar), pentru a putea fi citite toate.
0