Pe-aleea frunzelor ce mor,
iluminat de felinare,
un el banal stă în picioare,
în brațe cu-n banal buchet.
De nicăieri, de undeva...
banal însă ca-ntotdeauna
tiptil, discret...
Stau singur pe un mal de amintire,
Și dulce zac din vast în vast suspin;
Cu aprig în smintita-mi flămânzire,
Stau singur pe un mal cu-n peregrin.
E vânt.
Pe-un dâmb de gânduri, chin;
Pe-alei - umezeală; și șoapte;
Lumini pâlpâinde răzbat
Spre vis, spre idee și fapt;
Pe-alei - umezeală; și moarte.
Pe-alei - umezeală; venin.
Se pierde plângând o fantasmă;
Și
Rămas-au doar amantele spre seară
Ce-și așteptau iubiții în ascuns.
Iubiri prea pătimașe scurg prin ceară
doar flăcări, ce emană nepătruns.
M-acoperă, mă-adapă și mă tace
Perechea de
S-a scurs cerneala de pe manuscris
-
S-a scurs sub influența ploii.
Că... de!
așa e ploaia:
Începe ud;
Sfârșește-n vis.
Trei zile pe săptămână plouă;
Torențial aș putea
Sub pleoape îngreunate de culori;
ce plâns! În cel mai drastic anotimp;
Prin valurile vechi de trădători,
pereții șad mucegăiți de timp.
Retina-i obosită, timpanu-i încărcat
de
Fantasme de timp sunt uitate. Povești.
Urechi ce le-ascultă-s de timp înfundate,
cu chin de amor, lângă nimfe cerești,
fantasmele-n chinuri... șad noapte de noapte.
Prin arii de jale
Acorduri fine de chitară,
Îmi sună-n mintea obosită;
Și mă gândesc c-odinioară
Obișnuiam să-ți spun: \"iubită\".
Îmi amintesc că pe atunci,
Se întâmpla să te visez,
Credeam în
Plângând printre arii în dragi simfonii,
Împrăștie-artistul din vise petale;
Din flori prea-nroșite de triste iubiri,
Izbește cuvinte-n Divin cu fervoare:
\"Trăsnește Doamne pe-al
Poemă scurtă, putrezită,
E-aleea veche pe care-ai plecat
Cu-aromă grea... cam umezită;
De ploi, de timp, de neînduplecat !
Blestem !
Căci însuși Timpul pare că s-a dus.
S-a
E noapte în oraș; și ceru-i plin de nori;
Iar luna e frumoasă... dar plină-i de erori.
Un vals sub clar de lună se-ntinde spre neștire,
E frig afară. Valsul... miroase-a adormire...
MC