Poezie
Romanță, iubitei de ieri
1 min lectură·
Mediu
Pe-aleea frunzelor ce mor,
iluminat de felinare,
un el banal stă în picioare,
în brațe cu-n banal buchet.
De nicăieri, de undeva...
banal însă ca-ntotdeauna
tiptil, discret...
pășește ea.
Se-apropie de el, banal;
încet, ceva, ea îi șoptește;
și-n loc de un sărut banal...
înlăcrimată îi zâmbește.
Pe loc și-a împietrit iubitul;
când cu privirea-i de cleștar,
l-a-nvaluit; ca în final...
banal, tiptil, să plece...
ea.
Probabil azi... el tot acolo...
privește-n zare răvășit;
și nici acum nu-i vine-a crede
că ea, banal, l-a părăsit.
-
Te rog iubire... taci!
Cuvintele-ți îneacă,
în liniștea lugubră...
a celei care pleacă.
001.687
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Ciobanu. “Romanță, iubitei de ieri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-ciobanu-0035940/poezie/13950893/romanta-iubitei-de-ieriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.