Versuri de duzină
Sub pleoape îngreunate de culori; ce plâns! În cel mai drastic anotimp; Prin valurile vechi de trădători, pereții șad mucegăiți de timp. Retina-i obosită, timpanu-i încărcat de
Fantasmelor din colțul camerei
Fantasme de timp sunt uitate. Povești. Urechi ce le-ascultă-s de timp înfundate, cu chin de amor, lângă nimfe cerești, fantasmele-n chinuri... șad noapte de noapte. Prin arii de jale
Trăsnește Doamne pe-al tău rob
Plângând printre arii în dragi simfonii, Împrăștie-artistul din vise petale; Din flori prea-nroșite de triste iubiri, Izbește cuvinte-n Divin cu fervoare: \"Trăsnește Doamne pe-al
Romanță, iubitei de ieri
Pe-aleea frunzelor ce mor, iluminat de felinare, un el banal stă în picioare, în brațe cu-n banal buchet. De nicăieri, de undeva... banal însă ca-ntotdeauna tiptil, discret...
Așa e ploaia
S-a scurs cerneala de pe manuscris - S-a scurs sub influența ploii. Că... de! așa e ploaia: Începe ud; Sfârșește-n vis. Trei zile pe săptămână plouă; Torențial aș putea
Celui din mine
Stau singur pe un mal de amintire, Și dulce zac din vast în vast suspin; Cu aprig în smintita-mi flămânzire, Stau singur pe un mal cu-n peregrin. E vânt. Pe-un dâmb de gânduri, chin;
Astenie de seara
Rămas-au doar amantele spre seară Ce-și așteptau iubiții în ascuns. Iubiri prea pătimașe scurg prin ceară doar flăcări, ce emană nepătruns. M-acoperă, mă-adapă și mă tace Perechea de
Pe alei
Pe-alei - umezeală; și șoapte; Lumini pâlpâinde răzbat Spre vis, spre idee și fapt; Pe-alei - umezeală; și moarte. Pe-alei - umezeală; venin. Se pierde plângând o fantasmă; Și
Rugă post scriptum
Poemă scurtă, putrezită, E-aleea veche pe care-ai plecat Cu-aromă grea... cam umezită; De ploi, de timp, de neînduplecat ! Blestem ! Căci însuși Timpul pare că s-a dus. S-a
Acorduri fine de chitară
Acorduri fine de chitară, Îmi sună-n mintea obosită; Și mă gândesc c-odinioară Obișnuiam să-ți spun: \"iubită\". Îmi amintesc că pe atunci, Se întâmpla să te visez, Credeam în
Valsul
E noapte în oraș; și ceru-i plin de nori; Iar luna e frumoasă... dar plină-i de erori. Un vals sub clar de lună se-ntinde spre neștire, E frig afară. Valsul... miroase-a adormire...
