Poezie

Rămâi

mai puteai să stai (aveam 12 ani)

2 min lectură·19 octombrie 2024

Mediu

Cum ar fi, mamă, de-ai mai fi

Să-mi mângâi părul plin de nea

Şi să mă porţi prin melodii

Ce nu le ştia nimenea.

Când tu te-ai dus, eram prea tânăr

Şi nu ştiam că, chiar te-ai dus

Doar tata îmi plângea pe umăr

Spunându-mi cum tu ai apus.

O vreme, n-am băgat de seamă

Nu te chemam decât cu gândul,

Dar într-o zi m-am dus cu teamă

Să văd cum te-a-nghiţit pământul.

Cum ar fi, mamă, să vii iară

Din nou, acuma lângă mine,

Să-mi îndulceşti viaţa amară

Care se scurge, tot spre tine.

Ne-om întâlni, pe-un colţ de rai

Cu dor, eu ştiu că mă aştepţi,

Iubirea ta din nou să-mi dai,

Chiar şi în lumea celor drepţi.

Unde nu-i boală sau alt rău

Şi nu există întristare,

Acolo, mamă, chipul tău

Icoană, e scăldat în soare.

Eu simt iubirea ta şi-acum

Chiar dacă am îmbătrânit,

Iar de mi-apari nălucă-n drum

Eu doar îţi spun: bine-ai venit!

De ai mai fi, eu ştiu prea bine

Numai pe mine m-ai iubi

Poveştile cu prinţi şi zâne

Ar prinde viaţă, ştiu că ştii.

Nimic nu mi s-ar părea greu.

Rămâi, eşti totul pentru mine.

Aici, adânc în pieptul meu,

În inima ce-i tot la tine.

00755

Mihai Chira. “Rămâi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-chira/poezie/14183509/ramai

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.