Poezie

şi eu

1 min lectură·10 august 2024

Mediu

picur odată cu ploaia,

mă tolănesc ca şi ea

pe străzile înguste,

sau curg în neştire

prin nopţile boeme

care lacome, înghit totul:

locuri, oameni, patimi, acareturi

anii trec,

trec şi eu fără prea mare vâlvă.

mi-am pus dorințele la amanet,

şi-mi scriu memoriile pe toate

zidurile roase şi prăpădite

de prin oraşul inundat de ploile

decupate din norii raiaţi şi zdrenţuiţi,

prinşi de obrazul cerului,

ca o lacrimă ce-a uitat să mai cadă

căci ochii, s-au închis demult

şi eu,

ca alţi bieţi muritori,

am crezut că dragostea stă ascunsă

pe la colţuri,

gata să înhaţe trecătorii beţi de fericire

dar străzile prea înguste şi oarbe,

se pierd în linie dreaptă

spre orizonturi vineţii,

ca nişte braţe dezvelite de trup

ce strigă şi pocnesc din degete:

aici!...suntem aici!...

să nu-mi spuneţi că nu v-am spus:

sunt ca ploaia şi picur,

ca vântul, mă scutur

călător ca păsările,

muritor, ca visele

00776

Mihai Chira. “şi eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-chira/poezie/14181968/si-eu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.