Poezie

nimic

1 min lectură·31 ianuarie 2015

Mediu

crezi că sufletul meu a luat-o razna

și-a mers la plimbare spre mare

poate crezi c-am înnebunit

pentru vreun sfert de veac să-ți vin de hac

să te urăsc de dragul tău și-al meu

poate ai impresia vagă

că te voi părăsi pentru câteva vieți

și-ți iau pozele de pe pereți

îmi intrau în ochi ca niște săgeți

ascuțite și colorate ca ochii tăi

uneori dulci alteori răi

îi port și acum pe cărări

rătăcite-n mulțime

ceasul bate în gol

fară să arate vreo oră exactă

limbile lui gem ca un poem

strivit sub greutatea gândurilor

poate ai vrea să-ți spun te iubesc

dar mi-e mai ușor să-ți spun te urăsc

îmi place nervul întins la maxim

ca o coardă ce stă să plesnească

ca vântul pe creastă

gândul barbar și fără de hotar

de-a fii a mea de tot nu am habar

de mâine-ar fi sau poate n-ar mai fi

te las să pleci dar nu uita să vii

mi-s ochii triști și plini cu lacrimi mute

știu n-ai să vii din nou am spus prea multe.

001.943

Mihai Chira. “nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-chira/poezie/14064567/nimic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.