Mihai C. Petrian

Pentru ca in linii mari observ o curgere lina a textului, imi permit sa sugerez \"clipe\" in loc de \"minute\". Poate ca ritmul impus apartine si de felul in care citeste fiecare in parte. Tot pentru pastrarea cursivitatii, ar putea fi reanalizate si \"pana ajung o sfanta PE PERETE\", repetitia \"cu necesitate\" (desi e clar voita) si \"de dragul posteritatii.
Placut, dupa cum spuneam.

Un text foarte bun, pe care l-as recomanda cu drag. Are un aer curat, atat de necesar, iar cel de-al patrulea fragment, care nu e de sine statator asa simplist cum e, inchide foarte bine miniciclul.

In primul rand, multumesc.
In ceea ce priveste observatiile, insist sa pastrez \"ora pustietatii\"; intr-adevar, acel \"ocean de deznadejde\" e o exprimare cam anevoioasa, o sa vad ce pot face cu el. Ma gandeam ca in loc de \"implacabil\" sa fie \"neiertator\". as putea renunta de tot la atribut, dar e ceva in ritm care se poticneste.
Orice parere e mai mult decat binevenita.
Multumesc inca o data.

Tinzi spre minimalism, cel putin aici. Pot iesi lucruri frumoase din asta. Elementul de forta al textului e \"crucile își poartă / pe umeri condamnații\". Imi place sa cred ca de la asta a pornit tot, poate pentru ca aici imi pare sa se intoarca.

Felul in care ai taiat versurile impune o cadenta benefica textului, da semne de fracturism, dar nu unul scapat de sub control, cum se mai intampla. Finalul ar putea, in schimb, fi altul, unul care sa rezoneze mai mult cu restul continutului, si nu o simpla alegere de ingrediente cu ochii inchisi.

Cred ca poezia se poate reduce cu brio la:

\"știu bine
că trenurile
pleacă
întotdeauna
la ore fixe

dar aici și acum
vreau să cred
într-o amânare
sorbită încet

când picătură
cu picătură
timpul desenează
inimi pe asfalt\"

cu mentiunea ca \"inimi\" nu e imperativ, el exista acolo pentru simplul scop de a ne aminti/atrage atentia ca e vorba de dragoste, dar ar putea la fel de bine fi orice sentiment/stare supus(a) trecerii timpului.
E un miez plin de forta si are puterea de a exista independent de contextul pe care incipitul si finalul incearca sa i-l ofere.

nu stiu sincer, nu ma prea pricep la curente si stiluri, dar nu mi se pare ca ar fi expresionist textul, komartin parca e neo-expresionist sau ceva. iti multumesc pentru sugestii, e intr-adevar o lipsa de viata pe care am simtit-o si eu, mai lucrez pe text si mai postez si altele din aceeasi gama.