Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

gânduri din Praga goală

1 min lectură·
Mediu
... m-am descurcat și eu apoi cum s-a putut,
să nu mai văd și să nu mă mai vadă, nimic
să nu mai amintească, locuri, oameni, împrejurări,
nu știu, nu cred să fi fost pe deplin rău,
am citit pe pereții unei clădiri din Praga goală
în cartierul ucrainian, am tradus cum că
omul încercat în multe feluri capătă lumină în ochi,
nu strălucitori înainte, ci strălucitori înapoi,
m-am descucat destul, fără să fiu în apropiere,
aici nimeni și nimic nu ne știe, deși e la fel
aproape că numai în vise mai faci să tremure ceva
în încăperile goale care mă formează, ideile mari
s-au dovedit a fi un fel de ceață, privind înainte
caut liniște, contrucțiile cred că sunt importante,
pașii mei unul după altul, anotimpurile la fel,
acolo ești, acolo ai fost, acolo vei rămâne.
024.876
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
138
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

mihai amaradia. “gânduri din Praga goală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-amaradia/poezie/14145915/ganduri-din-praga-goala

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
tusari fine, demne de un oras precum Praga. mici zageti aruncate din spatele unor versuri aparent linistitoare "nu strălucitori înainte, ci strălucitori înapoi,''. e senzatia aceea de pe scaunul dentistului, cand stai cat de cat calm dar cateodata atinge nervul si tresari odata cu el, cu asistenta, cu cabinetul, cu lumea.
este o plimbare care duce cu ea multa fiinta. aparent dispersate versurile, dar unite de constructia intregului.
0
@mihai-amaradiaMAmihai amaradia
Mulțumesc Ștefan
0