Poezie

cancao por donzela Tavares

2 min lectură·2 iulie 2017

Mediu

... el zâmbește lângă vechile ziduri de piatră,

departe de limba lui, de bisericile lui pline

cu îngeri pe dinăuntru și pe dinafară,

de oameni și cântece vesele, țara lui

pavată cu râsetele zgomotoase ale copiilor,

colorată cu îmbrațișările îndrăgostiților,

cu ținerile lor de mână, cu dansurile lor distincte,

țara lui e acolo și-l așteaptă să se întoarcă

când va fi de nașterea mântuitorului,

fata cu coadă bogată împletită peste umărul stâng

zâmbește celor ce întreabă - onde ha Gaitao ?

cu fiecare zi, brațele lui se întăresc, palmele,

numai chipul cu ochii maritimi încât lumea crede

ca e ceva nesănătos cu el.

fata cu coadă bogată împletită peste umărul stâng

cântă ca un clopoțel în mâna unui copil mic mic,

cântă cu fața cu pieptul și pulpele catre Atlantic,

ea știe cel mai bine să-l cânte pe Gaspar Gaitan

cântecul doldora de îmbrațisări, mângâieri

ciupituri si gâdilituri, sărutări și ...

era convinsă că va veni cu bani sa pună gresie colorată

că îi va aduce un vultur viu îmblânzit să sperie șoarecii

i-a promis, i-a spus ca el nu va muri niciodată pentru ea,

în schimb va trăi pentru ea un trai bucuros

până la capătul ghemului înăuntru,

acum, el ...

001.874

mihai amaradia. “cancao por donzela Tavares.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-amaradia/poezie/14109785/cancao-por-donzela-tavares

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.