Poezie
iubita mea, scrie-mi o poezie în care să nu ating pământul
daolica si-aoleu
1 min lectură·
Mediu
iubita mea, scrie-mi tu mie o poezie
în care eu să nu ating pământul,
personaj de basm să fiu, un graur-faur
de la mică distanță să privesc golful decolteului tău,
cu un aer încins să rumenesc șoldurile și obrajii
unde eu doar pentru tine...
iubita mea povestește-mi despre războaiele punice
ca și cum n-a murit nimeni acolo,
doar c-au rămas femei lipsite pe țărmuri,
spune-mi despre păsări în furtună
și despre biserica din orașul tău
fabricată din rochițe de plajă albastru ceruleum,
povestește-mi despre gâtul tău lung,
despre cântecul meu gorjenesc
unde eu doar pentru tine...
iubita când stau cu mine de vorbă în oglindă
trebuie să mă sprijin de ceva,
pentru că și celălalt face la fel,
pentru că părul tău de ceai și adresa mea actuală
și adresa ta nesigură și...
da mai bine scrie-mi tu mie un poem
în care eu să nu ating deloc pământul
ca în picturile lui Chagall unde eu sunt mireasa
care din obicei zboară peste case
of of și-aolică ce văzui...
043.965
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mihai amaradia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
mihai amaradia. “iubita mea, scrie-mi o poezie în care să nu ating pământul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-amaradia/poezie/13994458/iubita-mea-scrie-mi-o-poezie-in-care-sa-nu-ating-pamantulComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MAmulam mult domnu vasile o sa tin cont de cele de mai sus.
0
MA1- corectiile dvs nu-si au rostul pentru ca ce-am vrut eu sa construiesc e fix acest infantil obsesiv.
2-poanta n-are nimic din soresc as mai recomanda liliecii inca o data e doar un pic dintr-un cantec gorjenesc daca gasiti undeva in sorescu spuneti-mi unde.
3- nu e o poezie de bravura e doar un indemn care tre luat ca atare.
iar la final n-am vrut sa cartografiez nimic va jur.
recunosc doar acel de deasupra ca fiind ceva suparator si-o sa schimb.
in rest ar fi trebuit sa va bucurati pur si simplu de poem sau cel putin asa cred.
2-poanta n-are nimic din soresc as mai recomanda liliecii inca o data e doar un pic dintr-un cantec gorjenesc daca gasiti undeva in sorescu spuneti-mi unde.
3- nu e o poezie de bravura e doar un indemn care tre luat ca atare.
iar la final n-am vrut sa cartografiez nimic va jur.
recunosc doar acel de deasupra ca fiind ceva suparator si-o sa schimb.
in rest ar fi trebuit sa va bucurati pur si simplu de poem sau cel putin asa cred.
0
VMm-am bucurat, altfel nu aș fi comentat (singurul argument în favoarea acestei afirmații ar fi acela că există cu siguranță "autori" pe acest site pe care nu i-am comentat și nu îi voi comenta niciodată; nu sunt lipsit de modestie, știu, mulți nu mă vor comenta nici ei); prin urmare, nu îmi luați în nume de rău observațiile de mai sus; deși mulți cred lucrul acesta, ceea ce eu comentez nu este cum trebuie un autor să scrie (abia dacă știu cum să scriu eu); pur și simplu comunic cum citesc (din păcate, de multe ori nota în care comentez este dată de dispoziția de moment). atât. poate nu contează, dar un alt argument ar fi acela că am recitit.
0
este că anumite elemente compoziționale strică întregul:
i) unele construcții [exemple: "scrie-mi tu mie" (corecz "scrie-mi"; nefericit, apare și în v1, de parcă i-ai fi pus anume titlul, astfel încât să nu uiți cum începe textul propriu-zis); sau "eu să nu ating" (în care ai putea renunța liniștit la pronume, pentru că apare în desinența verbului; în plus, ai scăpa și de conjuncție); sau "de deasupra" șmad]
ii) finalul (cu o poantă voit căutată, soresciană, și destul de nereușită, în ciuda sonorității regionalimului) .
iii) (să-i spunem) cosmopolitismul acesta estetico-istoric: graur-faur (folclor)/ războaiele punice (Roma vs Cartagina)/ Chagall
toate aceste elemente de mai sus (plus alte câteva) conferă textului o aură ușor declamatoare, teatrală; dar, dacă suntem sinceri, putem accepta că poezia fără bavură este extrem de rară.
o poezie altminteri destul de reușită, una bivalentă, cum se spune, "de dragoste", în accepțiunea ei imediată, dar, în fond, una a căutării (inclusiv a căutării de sine); un vocabular deloc sărac, ce nu are nevoie de clișee pentru a susține expresia, emoția, subiectivitatea trăirii; una ce reușește să spațializeze vibrația interioară, iar, dacă finalul și-ar fi atins scopul, chiar să cartografieze - asmenea un satelit - această călătorie.