poem ce poate continua la nesfârșit

m-a atras poezia aceasta, pentru că ai reușit să vorbești despre Totul ca stare a ceea ce este continuu, deși, noi obișnuim să cântăm în versuri Totul, ca stare a ceea ce este efemer...

îmi pare de forță această spunere - o înviorare închisă la culoare, mă face să-mi imaginez o lalea neagră ( care se numește neagră, în realitate e de un vișiniu închis ) spre dimineață, când se deschide spre Tot.

apoi, strofa 2, ai vorbit despre femei ca nimeni altul :) (n-aveam cum să rămân imună la asta ), despre metempsihoză într-o formă aleasă:
unele ceață, altele animal de casă, altele rod
într-un aer cuminte din ploaie

căutam ceva care \"să mă dea pe spate\" :) și am găsit ceva și mai și: un șarpe al casei spălat ( bunica avea casă pe malul iazului, lângă pădure, am crescut deci cu broscuțe și șerpi de casă, îs frumos de urâți) și în așa fel am înțeles că e bine să mai privești în urmă, poți găsi poezii de o frumusețe rară, care din păcate, de multe ori sunt trecute cu vederea...

când țestoasele ies/cu un cântec îndrăgostit