Poezie
poem cu ou, liniste, si popor de furnici
@
1 min lectură·
Mediu
Să-mi reazem foamea, mă gândeam
să pun oul piciorului tău drept în tigaie.
Am ciocnit și era cât pe ce să-l scap în uleiul încins
bobocul de rață cu capul greu din oul piciorului tău.
Cojile le-am aruncat în furnicar
unde poporul și-a brodit dintr-una mai mare cupola bisericii,
dintr-una mai mijlocie au făcut un amfiteatru
și cu cele mai mici au pavat drumuri
și-au cârpit casele, grădinița de copii.
Bobocul nu face încă mac
stă numai dormind ziua la locul lui în locul tău
până vii, noaptea doarme-ntro barcă de carton
și face numai pe terasă,
cu alte cuvinte, e cuminte și se împiedică regulamentar.
023.573
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mihai amaradia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
mihai amaradia. “poem cu ou, liniste, si popor de furnici.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-amaradia/poezie/13976500/poem-cu-ou-liniste-si-popor-de-furniciComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MAmersi mult iulia ma bucur ca ti-a placut, eu l-am scris mai mult asa pentru descretitul fruntii, mai shugubat asa a la sorescu marin. vorbim.
0
Cuminte pentru ca imaginea bobocului asteaptă răbdătoare întoarcerea ei și îi ține loc de cald, de foame, îi pregătește un culcuș înainte de sosire (mi-a plăcut “Să-mi reazem foamea”). Asumat fiindcă are ceva de o candoare masculină (paradoxal sau nu) și în fine metamorfic pentru că simbolistica oului ca locțiitor al ei este bine aleasă, puternică. Interesant și cum se dezvoltă imaginea poporului ca furnicar ce își brodește din cojile mai mari catedrale și amfiteatre, iar cele mici sunt rezervate adăpostului lăuntric, acelui “spațiu matern” care ne definește ca oameni (case și copii).
Adică mi-a plăcut!
Iulia