Poezie

jocul de-a eliza

ooo daaaa

1 min lectură·15 noiembrie 2009

Mediu

Responsabilități, ce cuvânt lung!

Soarele dimineața îmi scoate in evidență

mie ochii, ție sânii, chit pe chit aș zice,

și mă trezesc vorbind într-o limbă străină

că patul tău e mai mic și tu mai mofturoasă,

că marea Egee e mult prea departe.

Nu-mi încleștez mâinile niciodată,

cam asta-i trăsătura mea primară singulară,

cumplită vine mirarea mirărilor:

acu\' cine să mă salveze și pe mine!

că asta-i cam clar, fac parte dintre oamenii

lavabili, solvabili și salvabili.

Pace și-ntr-un pat pufos, zic

ce bine-ar fi s-avem o catedrală-n oraș

cu orgă și clopot și cor,

aș putea fura pentru tine ceva,

o bucată de iarba din vitraliu.

Noaptea în parcul pentru copii

aș plăti să putem sări în sus, mult peste...

am cumpăra multe haine purtate deja.

Te-ar interesa să facem dragoste azi?

E doar duminică.

002.059

mihai amaradia. “jocul de-a eliza.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-amaradia/poezie/13914983/jocul-de-a-eliza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.