Poezie
Vicii
1 min lectură·
Mediu
Cât timp țigara va mai fumega
Și cafeaua gustul amar va avea
Iar vinul bun omului va plăcea
Viciile în continuu vor exista.
Omul pe sine se place
Prin vicii se satisface
Chiar dacă îi dăunează
Practica nu încetează.
Motivele sunt diverse
Iar scopurile înțelese
De la relaxare
Până la uitare.
Orice astfel de îndeletnicire
Dă minții și sufletului citire
Doi oameni stând la o cafea
Mai ușor viața își vor confesa.
Mulți sunt supuși la denigrare
De cei fără de aceasta ocupare
Dar pentru ei părerile nu contează
Nu după ele viața își organizează.
Dacă judeci după vicii gândești banal
Să trăiască fiecare cum vrea e normal
Să blamezi fără măcar să fi încercat
E ridicol ca un moralist ce a fumat.
Cât lumea așa va exista
Viciile se vor perpetua
Criticile se vor schimba
Cred eu că se vor atenua.
31 martie 2005, Constanța
002.717
0