Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Norii se adună
Fulgeru-i cunună
Tunetele răsună
Natura-i nebună.
Ploaia nu se mai oprește
Neliniștea în mine stârnește
Bătaia stropilor mă asurzește
O stare ciudată mă copleșește.
Picăturile pământul lovesc
Purtate de vânt se izbesc
În bălți agitate se opresc
Pe pete de noroi plutesc.
Peisajul total compromis
Suspină în vânt a trist
La modul cel mai realist
Nu poți fi decât pesimist.
22 septembrie 2005, Constanța
002437
0