Mihaela Rascu

Vacanță. Plictiseală. Mara fusese din nou trimisă la bunici. Nu că nu i-ar fi plăcut acolo, dar nu avea copii de seama ei prin preajmă, iar oamenii mari nu aveau timp pentru ea. Pe de altă parte, Ica

Demult, pe când Cerul și Pământul erau două regate vecine, minunate, legate prin zeci de trepte care pătrundeau prin nori, Soarele era un rege mândru care stăpânea Cerul, locuind într-un palat

JURNAL DE FESTIVAL - Festivalul Național de Creație Literară „Ion Budai Deleanu” - Ediția a V-a, Geoagiu, iulie 2015 – Festivalurile de literatură sunt evenimente la care se crează poduri de

De fiecare când se stârnea câte o revoltă în clasă, Cezara se retrăgea în banca ei, deschidea un manual, sau desena pe marginile vreunui caiet. Desenul o calma, o transpunea într-o lume diferită,

Greierașul Florinel, partenerul meu de joacă, e cam trist și nu mai sare cât este ziua de mare! - S-a-ntâmplat ceva cu tine? oare nu te simți prea bine, îl întreb îngrijorată, de îndată ce îl

A fost odată, ca niciodată, pe vremea când sarea era mai prețioasă decât aurul și se vindea pe bani grei, un împărat care stăpânea o prețioasă mină de sare. Toate ar fi fost bune și frumoase dacă

Mi-a ieșit în cale-odată o furnică pistruiată: - Te-aș ruga fetiță bună să-mi arăți cumva și mie cu creionul cum se scrie și-apoi cum se socotește bob cu bob, că toată vara voi lucra să-mi văd

Pe sub sprâncenele stufoase crescute ca niște streșini deasupra ochilor, Bunu privește livada umbroasă. Căldura copleșitoare nu l-a alungat încă de pe băncuța lui îngustă, sprijinită de gardul din

Acum am să vă spun o poveste nemaipomenită, despre o pădure înfricoșătoare, în care nimeni nu se încumeta să pună piciorul. Copacii săi erau atât de înalți și de stufoși, încât nici măcar razele

ALO, AICI SANDY Niciodată nu am pus mare preț pe telefon, motiv pentru care nu am achiziționat un mobil decât în momentul în care buna mea prietenă Sandy, a se citi cu „sendi”, vă rog, mi-a atras

HÃRNICEL Într-o frumoasă livadă de pruni, pe un deal cu pantă lină, își făcuse cândva sălaș o colonie de melci. Cât era ziulica de mare, puteai vedea la umbra frunzelor, prin roua ierburilor

- Tulai Silvie, că nu mai pot! Bărbatul se lăsă să alunece pe bancă lângă femeia adunată în fâșia de umbră de sub zidul casei. Soarele nemilos, pârjolea pământul de zile întregi. Oamenii și

Pe vremea când copacii erau modelați din acadele, în albia râurilor curgea cacao cu lapte, iar florile din caramel colorau iarba de biscuiți de lângă Muntele de Pișcot, trăia în ținutul soarelui de

Vara, când e cald afară dar doresc să ies din casă, mă-nsoțește la plimbare pălăria mea de soare cu care mă simt frumoasă. Însă azi, să vezi ce lucru pe stradă mi s-a-ntâmplat: din senin, cum

Nu prea departe de Pământ, în calea stelelor căzătoare, se află o planetă mică și galbenă, numită Make-Make, care nu seamănă cu nici o altă planetă cunoscută. Nu are ape, nu are munți, nu are

Clopotele băteau prelung, însoțind pașii hotărâți ai popii din Sărmășel. Maria lu’ Coțob, stafidită și încovoiată, îl însoțea ca de fiecare dată când se prohodea, jelind de mama focului. Cele

Sfârșitul acesta de săptămână ne-a găsit privind cu interes către finala Eurovision 2015, un eveniment care și-a câștigat un anumit renume pe scena muzicală europeană. Interesul a fost determinat în

- „Copilăria este când înveți să fii om mare”- Ștefania, 6 ani - „Copilăria este atunci când te poți juca, atunci când poți face orice vrei ca să te distrezi” – Antonia, 8 ani. Răsăritul vieții,

Domnișorul Iepurilă, e un renumit actor, așa cum, firește, știe toată lumea din pădure, dar mai mult decât atât, el e și câștigător al concursului de vară „Alergarea după mure”. De când a ajuns

- Ești un fotograf mediocru, lipsit de inspirație, care nici măcar la nunți nu ești chemat! Cuvintele usturătoare ale celei care îmi fusese tovarășă de viață mai bine de doi ani, se înfipseră direct

Plouă de vreo două zile! Nu-i nimic, pentru că-mi place să mă plimb cu umbreluța, când încolo, când încoace, și să strâng, ca-ntr-o copaie, picăturile de ploaie. Am să fac un lac,

Viața este o suită nesfârșită de alegeri, gândi pășind pe podul de lemn suspendat în cablurile pe jumătate ruginite. Ochii o ardeau de la atâtea lacrimi și își simțea capul greu. Cu toate acestea, nu

La primul țipăt al sirenei, cercetașul se năpusti spre cel mai apropiat adăpost, cu speranța că va ajunge să se pună în siguranță înainte de a se dezlănțui iadul. Nimeri din plin într-un amalgam

ZBOR DE VULTUR SAU POEZIA LUI MIRCEA DORIN ISTRATE În atmosfera caldă a unui auditoriu select, îmbogățită generos cu cele mai de seamă personalități ale culturii mureșene, vineri, 17 aprilie 2015,