Poezie
Necazul lui Florinel
1 min lectură·
Mediu
Greierașul Florinel, partenerul meu de joacă,
e cam trist și nu mai sare
cât este ziua de mare!
- S-a-ntâmplat ceva cu tine?
oare nu te simți prea bine,
îl întreb îngrijorată, de îndată ce îl văd?
- Cum să-ți povestesc mai bine?
Ce s-a petrecut cu mine,
este un adevărat prăpăd!
Nici nu pot să înțeleg
și misterul să-l dezleg
cum de glasul mi-am pierdut.
Știu doar că, la început,
m-a cuprins o răgușeală,
mai apoi o toropeală
și-n final am ațipit.
Însă, de când m-am trezit,
n-am mai fost deloc în stare
să mai cânt în gura mare
și sunt tare necăjit!
- Ai dormit din nou în iarbă,
zorile când au venit,
roua te-a acoperit
și pesemne ai răcit!
Mai bine te pui pe treabă
și-ți ridici un adăpost
ca să fii de frig ferit,
iar ca să-ți revină glasul,
nu-i nimic mai potrivit
decât să bei puțintel
ceai din flori de mușețel.
Pesemne c-a urmat sfatul,
pentru că am auzit
din grădină, mai spre seară,
într-un fantastic țârâit,
cel mai bun concert de vară.
002699
0