Poezie
Cerșetorul tăcut
1 min lectură·
Mediu
Bolnav de viață, zace tăcut;
Funebre zilele-i curg
parcă dintr-un urcior de lut.
„mucegai”și haina lui
l-au botezat:
Un om – statuie de asfalt
Murdar și infinit,
Un gând bolnav
Ce-a înghițit ziua de ieri.
A plâns când pietrele au ucis
Sub talpa lor
Parfumul omului „nimic”;
Iarăși a plâns
Când buzunarul cu firimituri s-a rupt;
Pierdu-se glasul ce-l îmbrățișa
Furișându-se în lumea lui.
Știa să cânte vocea lui
Plângând,
Cu brațul dezgolit
Întins spre noi, zâmbea…
Era tăcut , indiferent
Și neînțeles de mulți.
Câte priviri s-au aplecat,
Nici un răspuns…
Acum e vremea lui!
002.236
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Postolache (Gorban). “Cerșetorul tăcut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-postolache-gorban/poezie/216758/cersetorul-tacutComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.