Poezie
visare
1 min lectură·
Mediu
am adormit în brațele pietrelor arse de soare
m-au spălat de păcate valurile ce alergau către țărm
m-au alintat firele de iarbă grăbite să se nască
în trupul meu stingher lovit de nepăsare
te-am visat alergând cu tălpile goale
urmele tale dansau în decorul mănușilor roșii
îngropate-n nisip
pe aripi purtai picături de ploaie
albastrul din ochii tăi recita poeme
scrise cu litere mari
m-am îmbătat de mirosul trupului
născut din țărână
am strigat către tine
ascunde-mi păcatul sub pletele tale
în care timpul naște dorințe
știam
că pot dormi legănată de valuri
și-am îndrăznit să visez
lipindu-mi pleoapele de stânci
m-am trezit din visare târziu
când marea înghițise păcatul trupului
născut să-și cunoască sfârșitul
sub chipul unui înger căzut
012.799
0
draga mea, ajuta-ma sa inteleg cum e aia cu manusile rosii ingropate in nisip, ce vrea sa ne spuna noua aceasta imagine si promit ca revin si ma mai gandesc. altfel,, nu merita efortul.