Poezie
Privește
1 min lectură·
Mediu
priveam cum degetele tale lăsau
urme de sânge în părul meu bolnav
ascultam clopotul din turlă
ce striga în urmă
să-i înapoiezi glasul îngropat în țărână
ca și cum tu ai fi fost
ultimul înger de pază la porțile raiului
iar sub tălpile tale
copiii lui Lucifer ar fi smuls florile vieții
închipuindu-și
omul îngropat în păcat
până la glezne
am strigat către tine
privește!
în oglinda cerului
oamenii mor însetați de iubirea bolnavă
ca și copiii flămânzi
cu tălpile roase de șoareci
privește iarăși spre oameni
să-nțelegi de ce mor singuri
când praful fierbinte le soarbe povestea din vene.
002181
0