Poezie
vamă
1 min lectură·
Mediu
anotimpurile au uitat
liniștea
toamna vine șoptit
ne trăiește
zgomotul
cămila să nu fie prea încărcată
urechea acului pe ea o primește și pe stăpânul ei
ce e în plus rămâne afară
din cetate
noaptea
trăiește umbra
amintirea
luminii
spală oasele
dinților
002294
0