din gândurile secundarului unui ceasornic (II)

oamenii sau măștile lor au plâns au râs mai încet ori zgomotos în toate culorile m-au întors în alb parfumat ca un lord ce-și ține mănușa-n cealaltă mână înmănușată cu mâna liberă ține unei doamne umbrela de ploaie de soare de toate gândurile de vară de iarnă ora vrea să fie schimbată și eu să bat pasul pe loc de iubire de neiubire