click V

doar timpul se încumetă să scoată semnul de întrebare din plasa în care păianjenul îi e punctul de plecare spre esența vieții câte nu ni se par ca apoi să le înlocuiască altceva dintr-un altceva fără de care nu am fi noi prezentul care se îndreaptă semnează ne absoarbe măsoară diferit azi e infinitul poarta spre visare deschisă ca linia orizontului între două șipci pe care se unduiesc trandafiri sălbatici imaginăm rosturi de trăit fără noimă tuturor vocilor blânde din jurul pâinii le plâng tăcerea unde suntem o altă întrebare la care îmi e greu să răspund