Mihaela Plesa

De atunci nu se mai intamplase nimic. Oamenii visasera vise in continuare, nimeni nu le mai impartasea la vechiul loc, pe acoperisul darapanat din Bucuresti. Desi acoperisul exista in continuare, iar

Bagabontul se lecuise de extragerea radacinilor patratoase intr-o vineri, cand tot satul Cetate, motaia sub arsita amiezii, la umbra unui dud, intre macatele din camera de la strada sau in bucataria

- Partea a doua- Si mai avea Bagabontul un narav. Nu stia cum sa se poarte cu oamenii care se purtau prea frumos cu el. Lucrul asta il dezarma complet. Puteai sa te bati cu el, te zgaria, il

-Partea I - Vremea ca si oamenii sau oamenii ca si vremea? Avionul decolase,am simtit exact momentul undeva in capul pieptului. Am incercat o vreme sa stau in pozitie cat mai apropiata de

Ca fetele erau diferite de baieti am stiut-o inca din fata blocului, cand eram exclusa de la anumite jocuri: tubermanele, piscaricele, hotii si vardistii, chiar de a pitulusul uneori. - Esti prea

Ah, credeam ca aproape am incheiat tot ce aveam de spus in legatura cu intamplarile intunecate din viata mea, dar nu, mi-am amintit de altele, de exemplu am fost la un concurs national pentru a ocupa

Poate ar fi fost o zi ca oricare alta daca sfarsitul lui martie nu s-ar fi apropiat, cu magnolii luxuriante si narcise, el ma astepta ca de obicei, ma intai bucurandu-se de venirea mea, cu ochii

Noi doi eram buni dusmani, daca se poate spune asa. Dusmani pentru ca incepusera sa imi creasca un fel de cornite, in care se adunasera tot felul de senzatii, mai mult trecute si majoritatea uitate,

Picaturi rubinii de sange straluceau nefiresc in semiobscurul camerei si toate pasarile care se zbatusera pana atunci in trupul ei aproape transparent incetau brusc sa mai dea din aripi, se linisteau

In libraria micuta, lumea se ingramadi din cauza unei ploi subtiri si reci, venite pe neasteptate pe strazile orasului, transformand banala zi de inceput de toamna intr-o mica aventura. Asa spuneau

Cel mai fericit a fost Bagabontul cand a primit cadou de ziua lui, masina de citit ganduri. Nu ca ar fi primit vreodata un cadou de ziua lui, asta nu se intampla pentru ca nici tanti Matilda,

Lucram la etajul 10 al cladirii. Birouri mici, ingramadite, un labirint hidos. Imi doream sa il pot survola intr-o zi, probabil ca as fi dezgustata de sobolanii care plimba niste dosare in mana, opt

- Partea a doua- Bineinteles ca englezii sunt politicosi.Urma sa ma conving de asta inca din prima zi. Soferii de autobuze te saluta cand urci, cand cobori. Odata chiar mi s-a spus: - Good

Descoperirea fantanii parasite, dintre Cetate s Albesti, a stranit maiintai un nor de cautare printre copiii colbuiti si ulitelor, la care semai adaugasera si ceilalti, temporarii “ de la bloc”,

Bineinteles ca o data, de doua ori, a mers si el la biserica. Ar fi fost imposibil sa stea deoparte cand venea vremea Pastelor. Nu ar fi mers nici atunci ,dar lumea se scurgea toata inspre biserica,

Primul sarut… Simtea si acum mirosul puternic de vopsea proaspata intepandu-i narile, dandu-i starea aceea de incordata asteptare si euforie fara sens nemaitraita pana atunci. Vedea si pasarile:

Inceputul e cel mai greu, restul, se zice, vine de la sine. Cand e vorba de oameni lucurrile stau putin altfel. In cazul lui Dodu, nu exista rest. Nu i-am promis ca vin, dar astrele au avut grija sa

In noaptea aceea ardea acoperisul. Oamenii se tinusera departe de dogoare, de plictiseala, de vara. Dar vara ii razbise. Disparusera cainii, vantul, nu mai respirau florile, amutise pamantul sub

Cobori din personalul de Vintu . Avea cu ea: sufletul franjuri, un rucsac de Ata albastru si doua sandwich-uri cu salam de sibiu si branza. Se aseza cu greu pe o banca de pe peron, dupa ce traversa

Încep să iubesc casa asta, știu că mai am douazeci și trei de zile și o voi părăsi, iar asta mă face să o iubesc și mai tare. Așa iubesc eu tot ce părăsesc. De exemplu cînd eram la grădiniță aveam un

La varsta asta nu poti avea mila de baieti. Si de ce ai avea? Nu sunt ei cei care dau startul razboaielor, cei care se folosesc de oglinzi in timpul orelor de istorie, numai pentru a se edifica