Poezie

Boli de inimi și suflet

1 min lectură·25 februarie 2025

Mediu

... nu mi te-am mai rugat nimic

de-atunci,

cînd ultima oară eu mă pregăteam să zbor

și tu mi-ai zis:

- Tu, doar umblă!

- Dar cum, Doamne, așa? Goală?

Și șuie?

- Da, da! - mi-ai repetat zîmbind

în barba ta colilie

(nearanjată și nepieptănată conform normelor, mi-am dat eu seama tîrziu).

Și-am tot umblat, Doamne,

așa.

Goală și șuie,

ca o casă părăsită,

gîndindu-mă: de ce toți zboară?

numai eu...?

Numai eu.

Te mai vedeam din cînd în cînd

zîmbind

și arătînd în treacăt spre inimă.

Și nu știam, doamne,

ce vrei să-mi spui.

Credeam că dezvoltăm un cod

doar al nostru. Un fel de înțelegere.

Tu, acolo, cu ochii pe mine,

eu, p-aici, cu gîndul la tine.

(ce de fericiri)

Pînă-ntr-o zi,

cînd, visînd de-a-n picioarelea

mi-ai bătut prea tare-n piept

și-am căzut într-un genunchi,

într-o tahicardie absurdă.

Semnul tău nu era poezie, doamne, cum voiam eu să cred.

Era de-adevăratelea.

- Dac'-ai fi zburat? m-ai întrebat zîmbind... Ce cădere!

- Vezi? Tu doar de umblă.

00580

Mihaela Mihai. “Boli de inimi și suflet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-mihai-0060396/poezie/14187558/boli-de-inimi-si-suflet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.