Poezie
samsara
( sau cum destinul a rămas în urmă)
1 min lectură·
Mediu
niciodată nu am înțeles de ce pedeapsa maximă ar fi să
nu îmi faci nimic nu întâmplător am crezut că
oamenii mari vor crește la loc mici
iar eu, unchiule, eu voi scăpa pentru totdeauna de paiața aceea care
îmi ștergea obscen fanteziile
[ poate mama avea dreptate ] poate
-m o r g a e paralelă cu m a t e r n i t a t e a-
trupurile-folii din piele ce acoperă vidul
ascultă disecțiile-eliberări de organe
TRUPURILE-cochilii gelatinoase în care pruncii sar
de pe-o
trambulină
pe
alta-stau în odăi pline cu lehuze
și miercurea schisma își schimbă sensul concav
pe de o parte fata morgana întinde tendoanele și își ține la piept nou-născuții
pe de alta văduva neagră își îngroapă pravilele
karma nu are suflet-ea e secantă pentru noi / pentru himerele noastre
samsara e copilul care te va aduce în mine
care mă va aduce în tine și care va rezuma totul într-un cerc verde.
023.568
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Matei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Matei. “samsara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-matei-0033035/poezie/13943971/samsaraComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MMsamsara e tocmai continuitatea. Dar in ideea in care reincarnarea e un subiect tabu pentru unele religii si, de ce nu, pentru unii oameni, e posibil ca cercul meu verde sa se fi transformat in lunga ta albastra.
Multumesc de trecere,
Mihaela
Multumesc de trecere,
Mihaela
0
alex