Poezie
Ultimul zbor
1 min lectură·
Mediu
Cuprind în brațe timpul
Să am în veci secunde
Când pasărea plăpândă
Plutește-n ultim zbor
O adiere mută
În glasul ei se-ascunde
Noian întreg de îngeri
Din ceruri se cobor.
Și se topește-amurgul
Într-un ocean de vise
Cuvintele se-agață
De-o creangă de-adevăr
Odată cu făptura,
Iubirile promise
Își picură amarul
La rădăcini de măr.
Se leagănă dorința
Și-n așteptare crește
Un vis începe-a plânge
Dintr-un hotar mai mic
Când inima-mi se frânge
Stând prinsă ca-ntr-un clește
Un țurțur de lumină
Se naște din nimic.
023.934
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Luță
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Luță. “Ultimul zbor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-luta/poezie/233356/ultimul-zborComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mi-a plăcut ideea de lumină asociată țurțurelui ce „se naște din nimic”. Îmi pare esența poeziei: dorința legănată, depășește tristețea și dezamăgirea „iubirilor promise”. Poezia pendulează între, știi cum se spune speranța care „moare ultima” și „dar totuși moare”. Totuși la tine e mai întâi „dar totuși moare”, contrazisă apoi de ultimele două versuri.
0
Un poem clasic sensibil și cuminte, care place ochiului și care topește sufletele înghețate.
0
