Fiasco
Clipele mi-au plimbat pământul prin ființă când raza mi-a fost răpită de umbră. Noaptea s-a grăbit să-mi intre în gânduri rupându-mi candelabrul visării și dărâmând statuia ultimului
Dublu rol
Să fii actor, a fost un vis de-al tău Plimbându-ți rolul pe o scenă mare Am locuit puțin în gândul tău Apoi mă vizitai cu gânduri rare. În vorbe pus-ai clipe de regret Și-n lacrimi ți se îneca
Inima vântului
Ochii tăi triști au uitat să mai zâmbească. Le-am dat un sărut și-mi doresc ca adierea vântului să nu-l înstrăineze. Dacă vântul va avea o inimă haină, am să-ți sărut ochii de milioane de ori,
Liniști absurde
Palmele ne înfloreau pe trupurile aprinse. Atâtea gânduri nesigure ne urmăreau. Clipele șchiopătau, așteptând alt răsărit. Liniști absurde se rezemau de geana umedă. Surâs absolut, abandonat
Răsfățul privirilor
Hotarul dintre inimile noastre s-a sfărmat când privirile s-au unit, dând mâna secundelor. Ochii ne-au zâmbit fericiți de-atâta răsfăț al privirilor care nu se puteau despărți. Copacul și-a
Floare de cireș
Singurătatea mă cuprinde în palmele ei reci, îmbrăcându-mă în văluri de tristeți nemărginite. Dacă ar veni timpul să-mi spună că inima lui îmi aparține și neliniștea l-a umilit, făcându-l să
Spre infinit
Sunt amestecată cu gândurile vechi. Cuvintele mele își pierd culoarea, rămânând fără ecou. Iarba îmi zâmbește și mă răsfață cu mângâieri suave pe gleznă. Zilele aleargă cu pași repezi către
Haos
Nu mai e alb, nici albastru. Au dispărut dintr-o lume orbită de animale cu blana de aur. Oamenilor le-au crescut mâinile și ochii, chipurile li s-au deformat în goana unui posibil
Zarea
Zarea-mi zăcea sub priviri și curgea întunericul strecurându-se printre neobișnuitele cetăți ale acestei dimineți. Se umplea cerul de culoare și cădea timpul peste umerii mei. Cu palmele
Tunelul curcubeului
Simfonii ucise într-o noapte de-un galben aprins. Roșu nu există la celălalt capăt al tunelului. Mi-am aprins sufletul, dar nu văd nimic. Poate gândul adormit îmi va putea spune cândva
Singuri
Luminile sunt aproape de noi, dar zac în așteptări sub așezământ de pietre. Dacă am putea să aprindem întunericul cu torțele trupurilor, am da singurătății un nume neștiut.
Frumoasa mea nemărginire
Amurgul îți ascunde din lumină Fior de temă-n ochii tăi se pierde Nerăbdător îți sapă-n rădăcină Frumoasa mea nemărginire verde. Îngenunchează raza ruptă-n două În clipa de-ntuneric a
Ultimul zbor
Cuprind în brațe timpul Să am în veci secunde Când pasărea plăpândă Plutește-n ultim zbor O adiere mută În glasul ei se-ascunde Noian întreg de îngeri Din ceruri se cobor. Și se
