Poezie
să mă respire ceva cât un puf de păpădie
...
1 min lectură·
Mediu
răsuflu greu
în adâncul trupului îmbătrânesc peisaje
rândunică cu tunica strânsă prea tare la piept-
viața deschide ferestrele să intre aer
plămânii respiră ușurați miros de gutui copt
o mulțumire de sine desface cămașa
strugurii năvălesc sparg pereții de ceară
dincolo de podgoria ghilotinată
se umplu de văzduh cămările de vară
umbra râde ca o nebună scăpată din sicriu
fără să vadă câtă toamnă crește la tâmplă
câtă iarnă e pregătită să latre
printre mugurii răzvrătiți până la os
un duh de primăvară bătrână
cu un ram de cais în piept
mă sărută pe frunte
o zodie amânată mă cheamă
strâng sufletul ca pe un ghem de pluș
miresme de mâini plecate mă străbat
zi și noapte
plouă
îmi plouă
cerul vânăt măsoară dorul
cu pumnii strânși aștept...
001.140
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mihaela aionesei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
mihaela aionesei. “să mă respire ceva cât un puf de păpădie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-aionesei/poezie/14045491/sa-ma-respire-ceva-cat-un-puf-de-papadieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.