Poezie

SPERANTA

1 min lectură·3 septembrie 2009

Mediu

SPERANÞA

Când negura tăcerii se risipește-n noapte

Și muguri de lumină apar pe nevăzute,

În jur plutesc ilaric mii de șoapte

De priviri și de cuvinte neștiute.

Trăiesc mereu imagini din trecut

Și ma lovesc de cruda realitate

Că sunt ani grei pe care i-am pierdut

Și au rămas atâtea vorbe și fapte neiertate.

Dar mă agăț de ultima tulpină-a vieții,

Sperând în taină că voi fi iubită.

Nu mi-a rămas decât o umbră-a tinereții,

O ultimă speranță,un ultim gând...de-a fi dorită.

00810

Mihaela. “SPERANTA.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-0032666/poezie/13904618/speranta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.