Poezie
Nepasare
1 min lectură·
Mediu
Nepăsare
O lume grăbită, călcată-n pași repezi,
Un copil cerșind de mâncare,
Mizeria din jur ce te faci că n-o vezi...
Totul respiră-n nepăsare.
Copii abandonați, divorțuri grăbite,
Goliciune și foame vezi peste tot.
Adulți nepăsători, cu fețe uimite,
Ar face ceva, spun ei, dar nu pot.
Lacrimi scluptate în inimi de mamă,
Nopți nedormite, zile frustrate,
Suferință adânc săpată în rană...
Toate sunt, din nepăsare, uitate.
Suntem aici, dar nu ne vedeți
Cum suferim În tăcere și noi!
Vă-ntoarceți și plecați fără să credeți
Că noi, copiii, avem nevoie de voi.
În nepăsare creștem și trăim,
Deși ne văd și ne lovim de Ei
Și de mai știm sa râdem, să iubim,
Îi suntem recunoscători doar mamei.
00783
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela. “Nepasare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-0032666/poezie/13904615/nepasareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.