Poezie
TOAMNA
1 min lectură·
Mediu
TOAMNA
Mi-e sufletul palid ca frunza căzând
În iarba posacă…firu-i uscat
Și roua se scurge încet, pe pământ.
E toamnă și trupul mi-e trist și plecat.
O rază bate în frunza rămasă,
Pământul e-n haină de soare;
O dulce mireasmă din floarea culeasă,
Acum e în stropii de ploaie.
Fructul invie... frunza când moare,
Iar vântul mă pleacă.... ca salcia-n vânt
Și roua e dulce, când lacrima doare;
E toamnă și ploaia se scurge-n pământ.
O inima vie, într-un suflet pustiu
Ce plânge-n toamna târzie...
Un crâmpei de lumină pe-un cer cenușiu,
Un fir de speranță învie.
00961
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela. “TOAMNA.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-0032666/poezie/13897004/toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.