mihaela

molima secolului 21: depresia de Craciun cand nu ne mai place nimic, nu avem pe nimeni asa \"single\" si neintelesi cum am devenit...am vrut prea mult sa fim independenti si puternici ...si ne-am ales doar cu ...depresia de Craciun...te pup, eduard! ce bine ca avem tot anul sa ne revenim..

sunt tot o mihaela ca si tine si vreau sa-ti spun ca pentru acest text nu sunt necesare criticile...mi-a placut foarte mult, ai stil si reusesti sa combini foarte bine povestirea cu descrierea detaliilor. Textul curge firesc , ai talent de narator...felicitari

ar trebui sa stii ce am simtit citind textul tau ..ca si cum as fi fost in fata unui test inventat de un psiholog pentru a urmari reactiile pacientilor sai...si-ti voi spune care sunt cuvintele care mi-au placut \"roate de fier catre I.A.D.(individual appetite for distruction), din ferestrele ei se desprind anvelope (a se citi in engleza) care isi iau zborul fiecare, o pasare neagra pe aripile careia am dat foc cel putin unei pagini din mesajele mele// \" si \"
cateodata in vis deschid pusca pe balcon, o asez pe spinarea calda a lunii si astept\" ...
lasand la o parte aceasta prima impresie, textul imi place pt ca e plin de intelesuri si ca ofera la orice persoana care-l citeste posibilitatea de a alege ce-i place mai mult.

mi-ai adus aminte de subsolul in care am locuit o vreme in Bucuresti, era pe langa Cismigiu...si de primul meu iubit cu care am stat 3 ani la demisol: ne trezeam in praf de tocuri grabite care ne intra prin ferastruica murdara...am fugit demult din Cismigiu si de prima mea iubire.Sunt de cativa ani afara din tara dar inca mai simt in nari mirosul si gustul Bucurestiului de la demisol.Dupa cum vezi te urmaresc si imi plac textele tale ....

mi-a placut ce ai scris ...intr-adevar avem nevoie de o zi semnata in calendar ca sa ne manifestam in public dragostea ...nu ne ajung celelalte 364 de zile ale anului. Acum ascult la radio o statistica: s-au cumparat x ciocolati, y buchete de flori, z bijuterii...e trist

cata dreptate ai...stau de cativa ani in strainatate dar nu as fi putut sa explic mai bine chestia asta.

o eterna lupta contra timpului a tuturor si Esecul...nimeni nu se poate salva....Mi-e frica de mor...ha ha vei muri nu trebuie sa-ti fie frica

pentru ca barbatul este singurul care poate mangaia, atinge si poseda sufletul si trupul unei femei el devine stapinul de neegalat care pedepseste si iubeste cum nimeni altul nu o poate face. O femeie nu gaseste nicaieri altundeva confortul si siguranta ca in bratele barbatului...si mai ales nevoia de a plange de fericire

am ajuns la textul tau citind cometariile la o poezie in care tu ii spuneai autoarei sa iti citeasca \"ultimul monolog\" si uite asa am ajuns si eu la el ...coane Joe, da\' le-ai spus pe toate, n-ai lasat nimic ascuns!!! si nu ai spus prea multe despre \"barbatii buni\" ..era doar o introducere ca sa ajungi la \"barbatii rai\"..si nu i-ai iertat de loc pe cei din urma...da\' cata dreptate ai!!! dupa cate vezi textul tau naste mirari si semne de exclamatie

pe alocuri textul tau capata o cadenta de ruga pentru a se intoarce apoi in realitatea ritmata , fara inceput si sfarsit ci doar continuua..care \"trebuie\" traita pentru ca deja trecutul nu mai exista ..ramane doar gaura din suflet...sau cum ai spune tu: \"exista numai o singura capitala, un singur parc unde sa te poti plimba si...o singura iubire...\"..salut, Andrei si scuzami si mai marea mea intarziere...

lasand orice pretentie intelectuala la o parte , imi place toata constructia asta: zidarul a fost atent la orice detaliu, casa a iesit solida, frumoasa si incapatoare. Am incercat sa gasesc cuie uitate prin grinzi sau varul sarit pe undeva dar nu am gasit nimic din toate astea...doar \"străinul în singurătatea iernii fără sfârșit\". Frumos

mia placut foarte mult textul taU. E plin de emotie ...si finalul:
\"Si nu stiu de ce abia acum plang.\"

incredibil de frumos acest eseu al tau despre singuratatea \"de cursa lunga\" pe care o alegem ca un fel de tehnica de supravietuire...poate ne place prea mult barbatul lui Preda ca sa putem accepta unul oarecare..si oricum vorba ta:\"Lumea fără oameni are farmecul ei.Grandios câteodată.\"

departe de el si de toti ca el...gaseste-ti scaparea in parc, in carti, in muzica si continua sa scrii...deja mai facut curioasa.
cu drag, mihaela

...simplu: imi place cum scrii pentru se simte ca sunt lucruri adevarate, din inima din care a curs sange, din inima care ar vrea sa zboare

pentru catalin: imi place cand o persoana patrunde cu delicateze in intimitatea mea, nu trebuie sa te scuzi, am publicat aceasta scrisoare pentru tine si pentru toti noi, \"ceilalti\", carora ne place cautarea si nu ne vom multumi niciodata cu visuri pe jumatate si nici nu ne vom ascunde sub munti de cuvinte ....barbatul meu poate ca exista...poate ca exista si femeia ta care te va scapa de cosmaruri si \"delir\"..eu iti doresc sa o gasesti...Mihaela

cum ar trebui sa fie impresiile mele referitoare la un text: impersonale? sau cum ar trebui sa scriu autorului ca sa nu fie personal?...dragul meu, din pacate nu se poate face o diviziune exacta intre personal si impersonal cand se trateaza un autor si textul sau, ce inseamna rational cand se vorbeste de fictiune ...incearca sa traiesti fara vise si fara basme, crezi ca vei reusi? incearca sa scrii fara inspiratie care-ti vine doar de dinauntru... daca vorbesc de text sunt rationala, dar cand vorbesc de cel care a creat textul devin brusc irationala. Atunci sa vorbesc de texte: imi place proza ta, are nerv, personaj principal viabil si astept urmarea, transformarile pentru ca personajul deja imi place...cat despre tine ca autor imi place ca iei parte la discutii si ca vrei sa subliniezi tot timpul ca intre tine si personajul tau nu este nici o legatura...am inteles de mult asta, doar ca te-am descoperit ca interlocutor si-mi face placere sa vorbesc pe net cu tine...

nu ma refeream la astfel de zambete (mergi si vezi ultimul meu comentariu la liliac bolnav)

pentru unul care scrie poezii si proza esti prea rational, cantaresti totul si masori prea atent...am citit multe din textele tale si cred ca esti de acord ca atunci cand scrii te exprimi de obicei pe tine (cum de altfel fac toti scriitorii sau aspirantii scriitori), daca nu atunci ce sens are scrisul pentru tine? ultima mea fraza din comentariu ai fi putut-o lua si ca pe o gluma (chiar era o gluma), trebuia sa pun ghilimele cred . , Revenind la textele tale n-ar strica si cate un zambet pierdut printre randuri, prea multe scrasnituri din dinti.

am scris intai gandurile mele referitoare la personajul principal: barbatul, falsul misogin, cel care nu ar vrea dar conduce femeia la gara, o cauta, ramane in viata ei ... iar abia dupa aceea ca o concluzie mi-am dat seama ca Nadia de fapt s-ar putea sa nu existe, singuratea Lui e completa poate doar sa-si imagineze cum ar trebui sa fie Nadia ,,,intr-adevar era greu sa intelegi. Cat despre el, personajul principal pot sa spun acum cu certitudine ca e viu si real si raspunde la mesaje pe net....