Poezie
Mușcata
1 min lectură·
Mediu
Sunt minunate simțirile acum
Îmi sparge globul ocular ceva
Și sunt înspăimântat oricum
De câmpul ce-și ascute seva
De creier ce mi-l pârjolește
Și inimă ce mi-o tresaltă
De sparți fiori ce diavolește
La inimă îmi pune haltă
Da n-am văzut așa frumoasă
Câmpie ce numai de flori
Acoperită ce numai mireasă
Acum să mor, nu uneori.
Pământ are o mamă, neagră,
Cernoziom ca laptele de moale
Zici că-s broboane de viagra
O face falnică, în picioare goale
Înconjurată e de un cărămiziu
Închisoare rotundă de lut fin
Și pământescul e un pardesiu
Bijuterie din târâm alpin
Și nu mă satur s-o respir
Și aplecat asupra ei să mor
Hrană a spiritului, chilipir
Aș vrea s-o mut, sărut amor
Iau inima în dinți, ce fuse
Și cu o forța de nebun
Mut floarea ce are cătușe
Cu tot ghiveciul ce-i imun.
00830
0