Miclăuș Silvestru

scor onorabil fără clasificare pentru finală - gesturi de disperare antrenorii pe tușe

Patru fete-ngemănate Zburdă-n zone temperate, Bune-s toate, nu au vicii, Însă toane... des; capricii!

Dreapta-i stângă, Stânga-i dreaptă, Parcă-așteaptă Trupuri lângă.

Și minuscul și mărit Mușcă ochii cu-ai săi colți, Are ciocul franțuzit... Se hrănește doar cu volți.

ajunși de cu zori la hectarul de lucernă un grup de flăcăi - de tăișul coaselor neiertat vreun firicel

Îndrăgit de haimanale, Parazit pe cereale, Dar și-n vatră la bunici... Știi tu oare cum să-i zici?

Cândva, am oferit buchetul de văpăi al dragostei, Icoanei mult visate-n tinerețe... Venerei, femeii ce mi-a fost sortită mie. În schimb, mi-a dat din focul ei doar un

Nu-i mâner și nici ureche, Una e... de formă veche; Azi, bărbatul la plimbare E-însoțit de-o... mândră tare.

Noaptea luminilor ...celebrarea din Sâmbăta Mare începea cu sfințirea focului, afară, în fața bisericii, pe platoul de sus al treptelor; unul sau doi dintre ministranți, cu

Privește păpădia! De vrei, chiar poți să-i dai alt nume... Numește-o, dacă vrei, chiar Soare! Ea, de rostul ei, nu se desparte. Te rog, privește Soarele! Numește-l păpădie, dacă vrei! Folositor va

Prinse-n cercuri mari și mici, Puse-n beciuri (nu de pici), Când sunt goale-s scoase-afară; Știți? Le-așteaptă... o gargară.

visări de mame în trupuri de copile cu păpuși la sân - iar pe-o frunte cu riduri coroniță și voal

scoteam limba către mama era la cerere ei doar când mă vedea cu creionul chimic în mână un capăt nefolosit de creion chimic dăruit de factorul poștal Ilieș cu dedicația: „că te văd băiețaș

Un „corsar” gelos din fire Strânge-amanta,-o vrea subțire, O-nfășoară-n sus de brâu Și-uite-așa... o ține-n frâu.

Nesătulă totdeauna-i, Face salturi peste tot: Prin copaci, prin vii - totuna-i; Vrea s-o prindă un nepot.

se târăsc secundele slăbite ale bătrâneții spre patul dezordonat al suferințelor divinul neînduplecat răstoarnă peste trupul obosit pe neașteptate cupele cu vinul oțetit al