Miclăuș Silvestru

din reclame!!!

Chestiile-n lumea asta
Se-nvechesc, nimic de zis...
M-a uzat destul nevasta
Și-alte doamne... numa-n vis!!!

Plină-i lumea de lăudăroși... ca mine??? Plină, plină!!!

noi ne retrăgeam sub șopron, dar fiind mai mulțișori... ne mai și trăgeam șuturi... în... joacă; poate știți cum e-ntre copii. Striga mama din cerdac la noi: „acu*, că v-ați băgat la (...) astâmpărați-vă!!!; ia stați cuminți, că vă rup urechile-acușica!!!”

Alte dăți, cu sacul de nailon pe cap, adăpostul ne era coroana semeață a vreunui nuc, ori vreunui stejar, dacă ploaia ne prindea pe când eram cu văcuțele la păscut. Joaca între noi copiii, cu șutul, era una dintre cele mai simple distracții... ne ziceam unii altora: „să nu mă uiți, frate!” după aplicarea șutului... (nu la poartă)!!!

Acum, că am dat amănunte, cuvântul soluție trebuie să se potrivească și pentru adăpost și pentru ținta șutului. Succes!!!

toți ne bucurăm de stele, și de steaua pe care ai primit-o.

- Frumos și enigmatic spus: „când liniștile ies de prin morminte” ... însă
de 2 ori „C Călușul” chiar și „de sărut” fiind... parcă tot nu dă a... de bine.

- ar fi de 3 ori prepoziția „în” :
...„-n stea cuminte
în glie că sunt poamele de lut
și Măru-așteaptă-n roșu trist căzut
nocturn”,... însă acolo unde ar trebui să fie ste înlocuită:
„de taină te culeg fierbinte”, deci
aș zice:
„în taină te culeg fierbinte”

Mă bucur și eu de steaua pe care ai primit-o. Poemul îmi place, și totuși... aș mai înlocui „preacuvintele” cu... „star-cuvinte...” Spor - tuturor, sănătate și numai bine.

adaug numelor celor ce au primit deja mulțumiri pentru participare și numele d-nei Erika. Răspunsul domniei sale a fost postat în timp ce eu pregăteam „o-cara”.
Dragilor, tuturor vă doresc: zile senine, sănătate și bucurii! Să nu aveați de-a face cu povara ZEFLEMELI-lor dimprejur- urare amicală! Duminică plăcută!

nu-s nici colț-colțuri și nici ungher-unghere; cine insistă în căuta un loc mai bun sigur îl va găsi... cu succes!!! Mai cu seamă când „dușul” ploii este numai apa rece! Deci... aștept, fără umbrelă!

vorbele spuse-n ZEFLEMEA sunt ca o povară pentru unii, iar textul ghicitorii 787 ar vrea să descrie acest fapt într-o variantă... enigmatică. Mulțumesc, d-nă Ottilia; mulțumesc, d-le George. Mulțumesc amândurora pentru răspunsurile propuse textului. Felicitările ajung la d-na Ottilia pentru menționarea în comentariu a răspunsului dorit de autor. Tuturor, sănătate și succes! - „astea” ni-s de ajutor!!!

vorbire mai de „dragul (dorul) lelei”... însă-s toate vrute (vorbele vorbirii).
D-nă Ottilia, d-le George - este vorba de-o șăguire, o batjocură ușoară, simplă luare „ peste picior” fără a se ajunge la ceartă „ca la ușa cortului” cu „adresări sfinților” ori expresii vulgare. Invectivele, să spunem că ar putea fi soluția, dar au în ele prea multă duritate; aș fi vrut să sugerez doar „amărăciunea” lăsată-n urmă... ca povară. Să fie cu un pic de adevăr, cu un pic de minciunică, să fie un pic de bătaie de joc... poa* să fie chiar și cu un pic de prietenie. Dacă nu sunt suficiente aceste cuvinte pentru a îndruma spre răspunsul așteptat voi interveni cu un alt ... adaos de cuvinte. Succes!

scuze pentru întârzierea aducerii aminte;
textul fusese numit inițial

percutanță

Fiilor le-am spus - chiar des -
Să iubească circumstanța;
Și-uite-așa... cela ales
E cu Tanța din Constanța.

BARACA; dar... știam că și containerelor de pe șantier, (din fier fiind) cu aceeași destinație, tot BARĂCI (ori BĂRĂCI) li se spune. Nu?
D-nă Ottilia, ați spus bine;... doar că numele*l voiam diferit, pe cel uzual. Vă mulțumesc mult pentru răspunsuri, ambele fac parte din aria șantierului.
D-nă Erika, pe d-voastră musai să vă felicit. Primiți felicitările mele, virtual, în scris. De-aș fi fost un ingineraș pe vreun șantier... aș fi invitat pe toți cititorii acestui catren că ia cunoștință de condițiile „minimei decențe!” oferite de locul de muncă numit BARACĂ. Numai bine, tuturor!

ba chiar este...; dar dacă nu-i din fier și-i făcut(ă) din „lemnărie”... ca pe vremuri, ce nume-i dăm? Succes!... cel ce știe... scrie repede!

am dat peste ea... (economia de hârtie) era „îngrămădită” într-un colțișor de pagină:
Fiilor le-am spus - chiar des -
Să iubească circumstanța;
Și-uite-așa... cela ales
E cu Tanța din Constanța.

D-nă Amanda, vă mulțumesc pentru varianta propusă. Rămâne de văzut dacă în cele din urmă d-l Rodean va fi de acord...

Generația din care-s parte (vreau să spun c-)avea un haz aparte:
- cazul descris în comentariul „recunosc II”...
- între adolescenți, între tineri, când se făcea cunoștință cu persoane noi, în spirit de glumă unele persoane (sex feminin, bine-nțeles) se prezentau: (la derută) Tanța... din Constanța!

Că eu nu am reușit să fructific această „zicere” miștocară nu-i mare scofală, și nu am vreo pretenție; textul rămâne o amintire (personală).

D-le Rodean, sincer, nu am avut intenția de a ascunde varianta inițială; ea rămâne în arhivele Agonia, oricum, chiar dacă se vor face modificări pe text. În caz că mi se va solicita vreun alt text pe care nu-l voi găsi printre ciorne, voi fi nevoit să solicit bunăvoința domnilor editori. Înțeleg că vă pare rău de timpul pierdut pentru un text de al meu neimportant. Nu mi-ați făcut decât bine... deschizându-mi ochișorii, urmând ca eu să dau mai multă importanță cuvintelor înainte de a le posta. Sănătate și numai bine!

că ghereta paznicului și toaleta ecologică sunt amplasate în incinta șantierului, dar... nici una, nici cealaltă nu sunt vizate în mod direct de textul ghicitorii; în plus, ambele sunt de dimensiune prea mică, aș fi scris „căsuță”, „chichineață”... Ceea ce este menționat în catren, casa în aparență, care oferă o minima decență (...) să fie măcar cât o cameră mare... Să vedem dacă cele sugerate în acest comentariu pot conduce la soluția așteptată. Vă doresc succes!

să dau de varianta inițială și îndată ce voi avea minute libere o voi trece în următorul comentariu. Numai bine!

mai poate fi altceva în incinta șantierului care să corespundă cuprinsului textului? Așteptăm observatori... chiar și dintre muncitorii șantierului. Succes!

fi vrut să fiu primul comentator sub acest text care, în ansamblu, ar fi doar de lăudat; de multe ori îmi reproșez că sunt „prea chițibușar”, însă nu mă pot lecui și nici nu mă pot abține de la a face cunoscute „chichițele” găsite. Cer scuze și rog să-mi fie cu iertare!!!

- găsesc de prisos reluarea cuvintelor din titlu
- succesiunea silabelor „le - li” - „spatele lingurilor” - aș dori să fie înlocuită cu o alternativă mai... „muzicală”
- presupun că „apa clocotind” ori cea „în clocot”... „aduce a glasuri vechi”; cea clocotită aducea când clocotea „a glasuri vechi”
- în versul „care mă ceartă că nu știu să stau locului.” - găsesc o frază construită din... trei verbe, frază care ar putea fi simplificată... genul: certându-mă că nu stau locului (în banca mea - în pătrățica mea)
- „astăzi am fugit de propria-mi minte” sigur se poate renunța la pronumele „mi”, astfel se renunță la succesiunea a două silabe de același fel „mi-mi(n)”

Nu aș putea interpreta „viziunea” care a inspirat scrierea acestui poem. Posibil... ca tatăl să fie „leul care urlă în terapie!”, cei doi clovni triști posibil să fie „medici ori asistenți” care-și fac cinstit meseria; la intrarea fiicei- poetese, oglinda este apostrofată:
„las-o, că așa se vindecă:
scriind - până se face praf -
din praful ei
răsare floarea...”

Mă declar impresionat și de enunțul:
- „îmi pun cuvintele pe bigudiuri
apoi ies cu părul ondulat de gânduri”

Nu sunt un bun „aranjator” de cuvinte. Textul, în complexitatea lui, merită un comentariu alcătuit de un specialist în critica literară, care să-i scoată în evidență forța expresivă a imaginilor propuse.
Cu stimă, Silw!

că și la greu... se poate da „de bine”. Meritați felicitările, d-nă Erika. Răspunsul corect este PATĂ - PETE! Și să continuăm cu succes... în toate!!!
Numai bine, tuturor!

răspunsul îl simplificați, d-nă Erika, generalizându-l prin cuvântul singular/ plural, forma nearticulată, obțineți exact soluția ce ar putea fi localizată... oriunde! Sunteți pe litera „i”... trebuie doar să... punctați...!!! Succes!

d-le Rodean, că nu pot drege busuiocul în vreun fel. Textul va rămâne la personale, așa cum a fost încadrat inițial. Voi mai încerca, probabil, câteva „împletituri” cu speranța că voi face... biciul să pocnească; poate încercările-mi vor fi-n zadar, așa cum ați concluzionat: „că avem de-a face cu o *daună totală*, ce să mai reparăm?”
Chiar și în această situația de „pus la podea” țin să vă mulțumesc pentru că m-ați onorat prin prezența dv; sper să reveniți și pe vreun text mai bunicel, deși toate sunt la nivel de „amator” al scrisului. Sănătate și numai bine.

Știu că textul trebuia să spună singur, totul, fără explicații;... dar, ce să fac? Ăsta-s eu... mi-s Miclăuș!... greșitor, precum cei din neamul omenesc!

Desigur, în urma modificărilor pe care le voi aduce textului, de unul singur ori cu ajutorul colegilor, dacă voi (vom) reuși să ridic(ăm) textul la cerințele epigramei, voi schimba și încadrarea. Vă mulțumesc și vă urez mult succes la noile postări ce le veți face.

Stângăciile mele m-au sfătuit să trec textul la personale, intuind că (textul) nu se ridică la pretențiile epigramei.

Să justific ideea:
- în comunitățile catolice exista tradiția ca să fie făcute trei (strigări) vestiri, de către unul din preoții parohiei, la sfârșitul liturghiei duminicale, a numelor celor ce urmează a se căsători în una din duminicile următoare (n-aș intra în amănunte...așa că dau doar începutul: se vestește pentru întâia oară căsătoria ce va avea loc între... tot așa... a doua ... a treia)
- nu toți înțelegeau spusele preotului, ori nu se cunoșteau toate persoanele între ele, așa că unii curioși, după liturghie, întrebau prin mulțime cine erau cei vizați de vestire, strigare
- tinerii întorși de prin orașele țării nu mai erau de acord cu obiceiurile vechi și se arătau nemulțumiți de această tradiție, referire la cele 3 vestiri; erau sfătuiți să accepte... (totuși) circumstanțele
- când se bătea prea mult apa-n piuă, se puteau auzi și răspunsuri evazive, în zeflemea, cam ca cel din finalul textului.