Amărăștean…

Nimeream numai bufetul
Când eram „cel necăjit”;
Azi, că sunt mai înstărit,
Frecventez doar cabaretul.

eu o văd în diferența dintre "bufet ordinar" și "spectacolul" de care "beneficiezi contra cost"... la cabaret. Iar n-am nimerit... pontul? Azi, înstărit (căsătorit) dar cu multe "capricii din trecut"... cu "atât" mă mai înfrupt...! Nu-i nimic. Vă cer doar o favoare: să nu-mi dați avertisment pentru... n-numărate încercări. Ca să n-o șterg... la sănătoasa. Sper să nu vă plictisesc cu... mulțumesc! Cele bune!

Sunteți tare drăgălaș când faceți referiri la avertismente. Aici e un atelier literar. Puteți veni cu n variante. Reparăm, stricăm mai tare, ștergem, vedem noi ce facem. Avertismentul respectiv era la un text pe pagina principală unde nu e în regulă să tot încerci să repari. Dar dumneavostră știți bine asta...
Referitor la catren, cei săraci beau la bufet, cei bogați merg la cabaret. Un truism.
O adiere de poantă ar fi la final: acel "doar" așezat lângă cabaret, nu lângă bufet. Dar e doar o adiere.

Nimeream numai bufetul
Când eram „cel necăjit”;
Azi, că sunt mai înstărit,
Frecventez doar cabaretul.
(Miclăuș Silvestru)


Ca Don Juan în tinerețe,
Curtam și fete-n cabaret,
Dar azi ajuns la bătrânețe,
Nu mai rezist nici la bufet.

truism... dar dau de...! Ați ghicit!

Nimeream numai bufetul
Când eram „cel necăjit”;
Azi, că sunt căsătorit,
Mi-e în gând doar cabaretul.

d-le Miclăuș, "nù mai" insistați pe V1 că riscați o boală de inimă :))

Puteați să "nimeriți" bufetul
Având în gând tot cabaretul.

unde-i poanta?

poate ceva-ceva:â

"Nimeream" mereu bufetul
Când eram mai necăjit,
Azi, sunt tot un "prăpădit"...
Că "ochesc" tot cabaretul!

satului... cândva! *nsă la oraș, e cu totul altceva!

Nimeream mereu bufetul
Totdeauna necăjit,
Însă azi-s fericit:
La doi pași e cabaretul.


mulțumiri pentru... "tratament", tuturor!