Dedicație... colegială

Să îmi ceară socoteală,
Convenind subtil cu „nașa”,
L-a mea poartă virtuală
A venit vestitul Pașa.

Să îmi ceară socoteală,
(Convenind subtil cu „nașa”)
La-a mea poartă virtuală,
A venit vestitul "Pașa".

Înțeleg că eu sunt "nașa", celălalt "protagonist principal" e poetul George Pașa. Cei care au văzut intervenția dumnealui la un anumit catren vor înțelege ideea.
E bine gândită folosirea în context a cuvintelor poartă și Pașa, dar eu aș fi pus, mai degrabă, poarta între ghilimele. Ce nu-mi place e versul al treilea. Poate ar merge ceva de genul "Ieri, la poarta-mi virtuală", ca să scăpăm de "la-a mea".

"La-a mea poartă virtuală,
A venit vestitul "Pașa"."
(Miclăuș Silvestru)

N-am venit ca să mă laud,
"Nici că voi să te-nspăimânt":
A ta "poartă" virtuală
Mi se pare... la pământ!

Cum a semnalat și Vali Slavu, numele nu ar trebui scris între ghilimele. Chiar sunt pașă!

Domnule Pașa, încă mai râd. :) Să vă spun un secret:

Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată,
Iute, virtuala-i "poartă" e ca pleava vânturată,
Când o grindină-oțelită înspre-Atelier o mână,
Unde, sigur, are șanse, multă vreme să rămână!

cu plecăciune "preaslăviților"? Sau... vă supărați? Voi lua în considerație cekle specificate de domniile voastre. Aș vrea să mă scuz: sunt cam repezit din fire și-n plus... greșitor! Mulțumiri amândurora pentru-nțelegere!

"Poarta" mea, cea virtuală,
Ai văzut-o la pământ,
Ți-ai văzut de socoteală
Și-ai intrat... precum un vânt.

Va rămâne... în Atelier, doar să nu vină "lelița cu... guma pe călcâi...".
Parodia... parodiei... dozată...!
Un potop mă prăpădește, ca o mare turburată;
Iată, virtuala-mi "poartă" la pământ e dărâmată,
Iar o grindină-oțelită poruncită de stăpână,
Pune capăt șansei mele... În "baracă" să rămână!

Încă o dată mulțumiri pentru spiritul... umoristic și nu numai!
Voi încerca o variantă... poate nu cea... salvatoare. "Pecetluită"-mi este soarta!
Succes, tuturor!

Să îmi ceară socoteală,
(Convenind subtil cu „nașa”)
Ieri, la "poarta"-mi virtuală,
A venit vestitul Pașa.
M.S.

În rolul serios de tată
Al poeziilor - majore -
Oximoronic se constată:
Se dă și Pașa la minore!

Era o greșeală gramaticală în titlul comentariului meu anterior; de asemenea, lipsea rima în versurile 1 și 3. M-am grăbit atunci, așa că rescriu replica anterioară:

N-am venit prea plin de fală,
Nici cu gând să te-nspăimânt,
Însă poarta-ți virtuală
Mi se pare... la pământ!

În consecință, conform regulilor, comentariul meu anterior ar trebui să fie considerat înafara subiectului.

"În rolul serios de tată
Al poeziilor - majore -
Oximoronic se constată:
Se dă și Pașa la minore!"
(Gigi Burlacu-Pietreanul)

Pietrene, te cam uiți cu jind
La poezia cea majoră;
De-aceea, poate, rătăcind,
Ai nimerit... la o minoră!

- George...!

Praful s-a ales...(e-n vânt)
Uite: nici nu-i casă!
Dacă "poarta"-i la pământ,
Intră! Nu-mi mai... "pasă".


- George, Gigi: la problema ... voastră, încă nu mă implic...!

- Gigi,

Spune-mi drept, frățioare dragă,
Cum de nu m-ai ignorat?
Doar văzuși: au prins să "tragă"
Cu... Tu-Nu-ri... 'n-automat...!

Succes, tuturor!