Meda Bittermann

Nici nu vreau sa-mi inchipui cum ar arata psihanaliza facuta pe baza poemei de fata...
:)))
Sunt cateva imagini care m-au bucurat tare:
\"friptura in sange a buzelor \"
\"pieptului meu i s-au prezis coaste\"

si evident, pride and joy, finalul apoteotic...
\"regiunea visului
unde pot sa respir
cu toate ideile\"

care m-a inverzit putin de invidie, recunosc sportiv cu toti dintii :D

Stefana, prezenta ta aici ma onoreaza. Tare. Faci parte dintre rarii oameni care au si talent la scris si la critica. Asadar, e o bucurie faptul ca te afli printre noi pe sit, in aceasta mare minunat de minunata dar nelinistitor de nelinistita cateodata.
:)
Revenind la oitele din filmul cu tarmuri:
ce incerc eu sa fac aici vedeam oarecum 3D... adica sa poata sta si pe perete si pe desktop si in carte... Evident, o mica paranoia de un-fel-de-artist. Probabil uneori imi iese mai degraba \"peretele\" decat \"desktopu\".
:D
Oricum, dupa cum spuneam ma joc si imi place tare-tare procesul in sine. Tu stii bine cum devine cazul cu asta ;)
Despre violetul violet... ce sa zic, ai dreptate. Eu imi dorisem insa fix pleonasmul respectiv... Serios acum, crezi ca este prea putin vizibil ludicul aici?
Cat despre nisipul lipsa, voi parafraza niste vorbe ce le vei recunoaste cu siguranta: exista imense mari de nisip sub ape...
:)

Multumiri multe de vizita si asteptari pe mai departe.

Iata o poezie frumoasa in rotunjimea ei.
Iar finalul...
\"eu aveam pur și simplu un suflet
hașurat hașurat
în lumini și întuneric
la infinit

ca o tabla de șah\"

...iata, e de citat! Si citit.
:)

Cu riscul de a-i strica buna dispozitie a lui DoDu pe ziua de azi, il voi intreba: esti sigur ca aici era locul cel mai potrivit pentru postarea jocurilor de-a v-ati ascunselea cu atelierele Bufnila?
:)
Nu te supara pe mine DoDule, cateodata mor de ras cand iti citesc comentariile din filme cu totul si cu totul diferite fata de textele sub care sunt postate... Dar de data asta cred ca nu-si prea are locul aici. Poate sunt eu subiectiva, dar pe mine m-a paralizat putin realismul povestirii de mai sus. Bravo autorului pentru asta, fara indoiala... Deja vedeam personajele!!!
brrrr...
Mi-am amintit brusc de vorba cu \"nu intreba pentru cine bat clopotele, ele bat si pentru tine\".

Descopar abia acum un autor deosebit de interesant. Recunosc, ultimul tau text mi-a dat ceva fiori pe sira spinarii...
:)
Revenind la textul de fata, ma tot intreb cum de nu s-a gasit nici unul dintre cei 84 de cititori de dinaintea mea sa-l comenteze. Are forta, imagini puternice, condimente cat trebuie. Iar ultimul vers m-a dat gata cu totul!
Tine-o tot asa!

țărm


aerul înalt violet
intersectându-se perpendicular
pe cealaltă față a nopții
zăpada căzând sărată

ochii mei

zeul părăsise copacul
zeul purta în buzunare
pastile albastre
fericirea

lumina din poveste

și valurile, ah valurile
frimiturilor tale de certitudini
nezgomotul
apelor-crengilor-pașilor-ielelor-tăcerilor

mă mut în eu însămi

Horia: Iti multumesc pentru fidelitatea cu care ma vizitesi si mai ales aperi ceea ce iti place.

Eden: Se pare ca unii oameni chiar nu au simtul masurii. Pacat de vorbele irosite in vant... Oricum merci frumos de ajutor in acest sens.

Ynightmare: Cam acelsai lucru de i l-am zis si lui Eden.

Aleks: Sa iti dea Dumnezeu sa ramai la fel de proaspat in simtiri si aprecieri si cand vei ajunge la varsta \"cenzoratului\".
:)

Magister: M-ai dezamagit putin... Mai ales prin ultima ta replica catre Y. Cred ca ar fi fost elegant din partea ta sa ii dai raspunsul pe email asa cum te rugase (mai ales ca nu ai comunicat absolut nimic nou in acest ultim text, ci doar ai demonstrat cat esti de orgolios de fapt), ca sa evitam interventia anumitor cenzori care nu ca te-ar respecta pe tine prea tare, dar au oarecari dificultati la lectura si aprecieri, in special cand este vorba despre persoana mea.

Si ca un corolar in incheierea acestor jocuri de toamna: Mi-as dori foarte tare ca cei ce ma viziteaza sa-si spuna aici parerile oricare ar fi ele (chiar imi doresc critica constuctiva), dar m-as bucura imens daca nu vor mai exista atacuri la persoana si vorbe de santier. Nu de alta, dar nu vreau sa incurajez vizitele securistilor prin zona... Sunt ferm convinsa ca ne putem descurca si fara ei.

Va multumesc inca o data si va mai astept!

:)))
Ce bizar si ce coincidenta... ma citez eu pe mine si nu numai, profitand de ocazia ce mi se infatisa ea insasi in toata nuditatea ei...
Liviul insusi vorbeste din nou cu mine la textul meu!
That\'s nice... chiar ma intrebam daca ma mai simpatizezi sau nu.
:)
E, acum c-am aflat, voi insista totusi pe subiectul meu favorit care este evident, talentul de exceptie care ma caracterizeaza...
:)))
Liviu, zau... esti putin prea... stiff ar spune un bun prieten fotograf, stie el de ce. Eu ma joc in ceea ce fac aici! Chiar de-a dreptul si cu adevarat MA joc -adica eu pe mine ma... altfel chiar nu m-as afla aici acum, ci intr-un context in care as face tone de bani.
Si da, ma incanta ceea ce fac, adica JOACA in sine. Procesul, Liviu, nu produsul... A, ca imi place sa mai si contemplu time to time cate una din ghidusiile proaspat komise, e autre chose. No body\'s perfect, not even mine!
:)))
Dar sa terminam cu joaca, e prea devreme dimineta pentru asta.
Sa revenim la oitele in cauza... Deci Liviu, chiar cred ca ai luat mult prea personal replica lui Y. Daca tot te-ai obosit sa-i citesti biografia, cred ca ai fi putut sa lecturezi si o creatie-doua, asta ca sa nu-ti iasa renumele de prim aruncator cu piatra. Mai ales ca sti si tu: vanitas-vanitatum... daca tot pomenisi...

In rest, te astept oricand printre fluturii si urzicile mele. Cu placere.
:)

Draga Eden... ma coplesesti, zau. Desigur, e un fel de coplesire din aceea imbinata si cu oarece multumire de motan gures (da Magistere, stiu... e o imagine putin obosita:)) care tocmai a aflat ca iata, (WOW) exista din aceia care mai si inteleg!!!
Cel putin locul de unde poate incepe ea intelegerea, care NU se afla in rational si academism ci da, in intuitiv si chiar putin holistic... sau mai pe romaneste, procesul poarta denumirea de citit in cafea.
:D

Ce m-a mirat totusi la Magister este hotararea cu care a sarit la beregata bietului de-ce-cosmar, care si el precum cavalerii templieri sarise in apararea domnitei din turn. Ca un domn ce se afla Dascalul Liviu ar fi putut aprecia acest gest la justa sa valoare, si nu precum un atac la ilustra-i persoana.
Ma gandesc eu.
Apoi ma mai nedumereste ceva: eu il raspunsesem lui la intrebari (chiar si la cele retorice...), dar el in loc sa continue aceast inceput de frumoasa prietenie literar-artistica, se ia de cavalerii mei ignorand su(o)biectul muncii de fata...
:(
Tu cam cum iti explici aceste lucruri draga Eden?! S-ar putea sa fie iar nevoie de ambele emisfere pentru asta...
;)

Mulțam fain de vizită tuturor.

Eden: mă bucur mult să te revăd prin subsolul textelor mele! mi-ai lipsit, mai ales că prezența ta in zona sugerează nește substraturi interesante în \"opera\".
Poate dacă ai chef să-mi dai mai multe detalii apropos de ce ai văzut tu aici ar fi palpitant.
:)

Magister: puteam să jur că poema asta nu va fi pe placul tău...
:)))
Măcar uite am învațat să te presimt... puțin. Cred că tu nu esti rău intenționat de fapt, ci doar extrem de moody cum s-ar zice. Una caldă - una rece. Dar îmi ești simpatic per total, așa că-ți voi răspunde la întrebările-ți poate retorice.
\"spirale lungi afrodite mă adulmecă\" este o imagine pe care eu chiar o vad. Sunt sigură că și tu de fapt, dacă vei face abstracție de academismul tău cel faimos...
:)
Apoi:
\"viseaza-mi un vis
mic
și rotund
ca o pasăre\" - lirism tautologic???? de ce oare...

Cât despre \"de ce o pasare rotunda?\", ei bine, pasărea este rotundă pentru ca ESTE -zic eu citând dintr-un clasic in viață-

Despre ultima remarcă nu mai comentez, este vădit că erai puțin în pană de... condei. \"Cântă-mi un fluture\" chiar m-a emoționat pe mine ca imagine, mi se pare că e de departe cea mai izbutită senzație din vorbele de față. Și iți jur că nu mă emoționez eu așa lesne mai ales la vorbele mele!
:)))

Ynightmare: iți mulumesc că ai luat apararea poemei de față... dar cred că ai fost puțin cam dur cu Magister... e în pasă proastă, ca altfel știa si el prea bine că de fapt și de drept aceste vorbe nu sunt concepute ca fiind de sine stătătoare în a ilustra starea autorului, ci reprezintă doar un strat al norului...
Sunt convinsă că la o a doua vizionare își va schimba chiar și el părerea. Asta pentru că încearcă să fie un om și un critic cât mai bun deci obiectiv.
Nu?

Ei bine, nu se mai poate spune decat ca Stefana stie ea ce stie!
:)

Si la mai mare!

mă adăpostesc câteodată printre frunzele albe
printre frunzele scrise
ele sunt urzicile unei zile
verzi
sau albinele
unui cântec înstrăinat

dar ce vară frumoasă

dar ce scris ascuțit

spirale lungi afrodite mă adulmecă
din spatele nopții

ce bizar și ce coincidență

dau din aripi grele de catifea
istoriile repetate


tu

ne-mai-vă-zu-tu-le
viseaza-mi un vis
mic
și rotund
ca o pasăre
sau mai bine
cântă-mi un fluture

poesia cu soapte aproape departe tot timpul in noapte visate

\"Zeitatea simtea nevoia sa experimenteze sentimentul de a se simti pe ea insasi in propriul sine.\"

Sa ai iarba fiarelor la indemana pe drum...

Alex: La buna revenire pe sit! Ai si suflu nou, e bine...

Michel Martin: Multumesc de... multumiri
:) Vad c-ai facut ce-ai facut, si te-ai scos de doua dedicatii dintr-un foc!
:))

Dan Dachin: E bine ca te intrebi pe tine chestiunile respective si nu pe mine!
:)))
Nu de alta, dar zau nu am habar ce ti-as putea spune... in afara de faptul ca autoarea e cam nerealista!
;)

Inca odata, multe multumiri de vizita si dialog.

Nu poate decat sa ma bucure dialogul iscat de experimentul meu... Intr-adevar, fac parte din specia restless, care trebuie neaparat sa caute sa vada sa pipaie Altceva... si daca s-ar putea, TOTUL la un loc... arta totala... dupa cum magistral au remarcat atat Asdf cat si Magister, Ghiocel, Oigen, Absidena. Oricum ar fi, timpurile zic eu ca sunt coapte pentru asa ceva. Si daca nu eu, va fi cu siguranta altcineva. Daca nu e deja, si nu stim noi!
:)
Voi incerca sa merg mai departe... nu stiu daca \"where no man has gone before\"
:)) dar cu siguranta daca ma voi impiedica, stiu ca am prieteni in jur care sa a sustina.

Va multumesc din suflet, dragilor, pentru ca sunteti!

(urmeaza poezia in varianta ei clasica, cu dedicatie pentru Michel Martin :)

raza

timpuri indiene
oaze
strazile pradate
de nume
de lume

vezi cat de putin trebuie
frigul si caldul
amarul si martele
capa si spada
saratul

inaltul

lanturile se rup se topesc se iubesc
cascadele
dusmanele
inchid ochii cu apus cu rasarit
cu tot venitul
nemaiplecatul
nemaiascunsul

privirea

iubirea
este transparenta

Ioane, iata ca m-am razgandit...
:)))
ce parere iti faci?

Dorun: ma bucur c-ai rezonat la poema mea bizar-de-dragoste... Merci de citire & vizita!
:)

Asdf: Asta da viziune artistica grandioasa!
:))
Merci de sugestii, am deja instalate cateva sute de fonturi in computer, chestiunea este ca nu vreau sa innebunesc privitorul chiar asa dintr-o bucata! Este o lege a compozitiei ca o zona trebuie sa fie linistita cand cealalta este foarte vibrata. Oricum, totul este inca in faza de experiment, studiez si eu variante, asa ca sa nu te miri daca data viitoare iti va trebui o harta ca sa poti descifra poema!!!
:)))

Va mai astept cu mult drag prin zona.

:)))
Bine de tot, Absidena draga!

Si e interesant mai ales in formula asta cu varianta unu si doi. Cum s-ar zice, ce-am fost si ce-am ajuns!!!