Pentru cei ce-mi plang moartea prematura
Sa imi uite de nume si sa tina minte ce-am facut
Pentru poporul si tara in care am trait ,
Sunt doar un soldat cazut la datorie
O , salcii batrane - copaci vagabonzi
Ani si ani sub acoperis mi-ati stat nemiscate
Va stiu cum erati si-n clipa cea dintai :
palide si ingandurate
Si ma plangeti profund in cantul vostru
Cele 10 porunci
Pastreaza-ti calmul , oricat de suparat ai fi
Nu-ti varsa nervii degeaba , daca te vei plictisi
Nugandi ca altii , fiindca ei avea doar de pierdut
Nu fi trist , daca ai
De cand ma stiu pe asta lume n-am familie , nici stapan
Si mi-e blana in sange picurata si ochii in lacrimi cazand
Gandu-mi adesea alearga la destinu-mi osandit
N-am familie , nici stapan - e
Soarele straluceste peste casa domnului Book , pazita de Hugo , caine de rasa ,
Rodweiler , Pitbull ?
Nu , e terrier , dar la minte nu e nul ?
E mic , dar destept
Stie al limbii noastre
A pierit si cel din urma strop de speranta
In plans s-a inecat ultima noastra sansa
Fericirea demult in ceata s-a ascuns
Visele in apus ni s-au dus
Pacatele din trecut au fost dezgropate -
O
In urma copacilor decapitati a ramas doar radacina ,
Cei batrani netarmuit se roaga sa le fie lasat macar tulpina
Caci machiavelicii padurari toti arborii ii omoara fara mila
Crescand in locul lor
Frica iti ucide sufletul - te face mai slab ca niciodata
Iti curma zilele pe rand , transformand ce e bine in ce-i rau ,
Iti da toate planurile peste cap , e propriul tau calau
Te face sclavul ei
Un suflet curge lin in pamant
Iar altul valseaza-n agonie
Amandoua urmand aceeasi cale pustie
Drum abrupt de mormant
Si acelasi gand prevestitor , funebru
Insasi Moartea - iris negru
Spre
In cenusa anilor pierduti
In cenusa s-au dus toti anii pe care i-ai pierdut
In negura s-a dus sufletul tau demult
In abis , in prapastie - intre viata si moarte
Dincolo de realitate si
Copacul tomnatic adoarme pustiu
Isi ingroapa frunzele-n sicriu
Trist si depresiv - total insipid
Pierdut in moartea cea adanca
Pierdut in somnul mortii
Batut de ironia sortii
Copacul
Va veni acea zi...
Va veni acea zi la mine
In lumea ei nedreapta
In lumea ei cu bratele deschise ma asteapta
O,da...
In inchisoarea mintii-mi apare deja...
Si o vad cum intra-n lumea
Imnul unei batalii pierdute
Noaptea peste campul de batalie s-a asezat
Intr-un vesmant negru suparat
Stele-s si ele triste si se-nasc din ce in ce mai multe
Acest imn trist sa-l asculte
O , salcii batrane - copaci vagabonzi
Ani si ani sub acoperis mi-ati stat nemiscati
Va stiu cum erati si-n clipa cea dintai :
palide si ingandurate
Si ma plangeti profund in cantul vostru
