Poezie
Panorama
2 min lectură·
Mediu
O , salcii batrane - copaci vagabonzi
Ani si ani sub acoperis mi-ati stat nemiscate
Va stiu cum erati si-n clipa cea dintai :
palide si ingandurate
Si ma plangeti profund in cantul vostru bolnav
Unde apa de langa mal in proprile-i lacrimi se-neaca
Si luminile noptii gem firav
Spre voi , inima-mi se pleaca
Am sa ma duc si n-o sa ma mai intorc la noi acasa ,
Mi-e tare teama ca nu ne vom mai privi fata in fata
Sa ne fim alaturi in frunze de toamna si ger de iarna
Mi-e tare teama - n-o sa va mai vad niciodata
As sta de-as putea cu voi o infinitate
Si as astepta pentru asta tot atat de mult ,
Stiu - ati trai pentru mine o eternitate
Dar e indeajuns
Ati stat atata timp langa mine in frig si-n ploaie
De ce nu mi-ati cerut adapost voi oare ?
Si in fiecare vara renasteti si sunt surprins
Sa vad ca desi sunteti alte salcii , numele mi-l tot stiti
O , salcii batrane - arbori in plina floare a tineretii
Ma cufund in disperare cand ma gandesc la noi si al nost\' tragic destin ,
Sa imi stati in minte mereu ca sa nu va uit nicicand
Si mai stiu - fara noi vietile ne vor fi un chin
002.088
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Matei Pescăruș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 221
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Matei Pescăruș. “Panorama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/matei-pescarus/poezie/158162/panoramaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.